Translate

,

Welcome to Moldova!

Fiţi bine veniţi în Republica Moldova pe a cărei suprafaţă de 33,846 km2 trăiesc 3,424 millioane de oameni ospitalieri. Merită să veniţi în Moldova pentru că aici puteţi vedea tradiţia vie, sate aproape neatinse care işi trăiesc viaţa simplă de zi cu zi. Navigînd prin această călătorie virtuală veți afla mai multe detalii despre R.Moldova. Bine aţi venit în Moldova!

Chişinău o capitală europeană

English version

marți, 28 februarie 2012

Muzeul national gagauz de istorie si etnografie "D. Cara-Ciobanu"

In sudul republicii, la 110 km de Chisinau, in Gagauzia, in satul Besalma, se gaseste valorosul Muzeu de Istorie si Etnografie a unicului popor ortodox de origine turcica – gagauzii. Una din personalitatile de vaza a acestui popor mic a fost Dimitri Cara-Ciobanu, scriitor si bun cunoscator al culturii si folclorului gagauz. In timpul vietii sale si-a consacrat activitatea prosperarii acestei culturi.
In 1966 la Besalma intemeiaza acest muzeu, in care si-au gasit loc sute de piese ale culturii materiale si spirituale ale colonistilor gagauzi pe parcursul celor doua secole de trai pe teritoriul Moldovei. Cateva sali sunt destinate publicatiilor scriitorilor si poetilor gagauzi, iar cele mai importante piese din acest muzeu reprezinta colectia de filme de epoca produse in timpul evenimentelor in coloniile gagauzilor din stepa Bugeacului, filme care pot fi vizionzte intr-un mic cinematograf din incinta muzeului. Spre surprinderea vizitatorilor, ghizii acestui muzeu sunt copiii lui D. Cara-Ciobanu, care povestesc cu o deosebita pasiune despre gagauzi.
Citește tot

Muzeul meșteșugurilor populare din Ivancea

În conacul boierului de origine armeana Karp Balioz din s.Ivancea din 1984 funcţionează un muzeu cu specific etnografic cunoscut de mulţi turişti drept Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova. Se gaseşte la doar 35 km de la Chişinau. Edificiul impresionează prin stilul său clasic caracteristic reşedinţelor aristocraţilor ruşi din sec. XIX. A fost construit in 1852-1873 în mijlocul unui parc de toată frumuseţea pe un lot cumpărat de Balioz de la familia Donici in 1840.

Actualmente în muzeu sunt amenajate expoziţii permanente ale majorităţii meşteşugurilor tradiţionale moldovenilor. O sală reprezintă mostre de ceramică roşie şi neagra în diverse forme de la veselă la jucarii. Obiectele din lemn au avut o întrebuinţare variată pe parcursul secolelor în Moldova, iar meşterii fierari de aici erau bine cunoscuţi peste hotarele tării. O altă expoziţie ne prezintă cu lux de amănunte modalitatea meşterilor de a prelucra piatra artistic în coloane, flori de piatră, hogeacuri, si altele în zona Orheiului si cea a Sorocii. Meşteriţele din satele moldovene erau bine cunoscute prin arta brodatului şi ţesutul covoarelor moldoveneşti. O sală este destinată pieselor din portul tradiţional al diferitor etnii din Moldova.

Meşterii populari prelucrau iscusit şi pielea animalelor dar şi coarnele acestora. Încheie expoziţia obiectele atît de binecunoscute lăutarilor de la noi o variată colecţie de instrumente muzicale, printre ele, bineînţeles, si Ţitera –un instrument cu coarde cunoscut doar la moldoveni.
Citește tot

Conacul Zamfir Ralli Arbore

55 km vest de Chisinau se gaseste un loc pitoresc, indragit si vizitat adeseori de marele poet rus A. Puskin, aflat in exil in Basarabia intre anii 1820 – 1823. Aici el cunoaste mai aproape cultura si traditiile localnicilor, se imprieteneste cu familia Ralli-Arbore, in conacul carora s-a si oprit un timp. Se zice ca tanarul Puskin anume aici se indragosteste de tiganca Zamfira, careia dedica cateva poezii. In localitatea Dolna vizitatorii pot vedea conacul familiei Ralli-Arbore in mijlocul unui parc mic, bustul poetului rus, "izvorul Zamfirei" si alte locuri puskiniene.

Zamfir C. Arbore (n. 14 noiembrie 1848 - d. 2 aprilie 1933) a fost un scriitor şi gazetar român născut la Cernăuţi. Arbore rămâne însemnat pentru sociologie prin două lucrări de caracter „monografic"; una, premiată de Academia Română, are ca temă Basarabia în secolul al XlX-lea (1899), alta este un Dicţionar geografic al Basarabiei apărut în seria Dicţionarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat.
Citește tot

Complexul memorial "Capul de pod Șerpeni"

Capul de pod Serpeni este un memorial, a carui edificare a inceput inca in anii puterii sovietice, este asezat pe un petic de pamant, care in vara anului 1944 avea un front de numai 8 km si o adancime de 3 km, el fiind constituit din cateva elemente de baza: pe de o parte este un altar stilizat care are in centru un safeu din marmura, edificat in biserica, in care numele celor peste 11 mii de eroi, care si-au dat viata pe aceasta fasie ingusta de pamant de la Nistru, este imortalizat pe placile de granit. Pe mijloc se afla focul vesnic, ce strajuieste doi piloni inalti, uniti la varf de o cruce, care vegheaza asupra celor cazuti, care nu si-au pierdut prezenta de spirit si curaj pentru apararea acestui meleag. Nu lipseste de aici si clopotnita inaltata deasupra unor peisaje nistrene pitoresti, care aminteste despre renasterea continuitatii istorice moldave, cat si despre recunostinta restabilita fata de generatiile trecute.

O eventuala excursie efectuata in acest loc, care evoca in egala masura istoria si natura, ofera posibilitatea atat de a calatori in trecutul istoric cat si de a fi deserviti de gospodariile taranesti din localitate, cunoscand astfel cultura si traditia poporului moldav.

La 22 august 2004, chiar in ajunul celei de-a 60-a aniversare de la eliberarea Moldovei de cotropitorii germano-fascisti, la Serpeni a avut loc inaugurarea solemna a memorialului reconstruit. E de mentionat, ca intru realizarea acestui edificiu remarcabil de pe malul Nistrului zeci de oameni din Rusia si Ucraina au acordat o sustinere substantiala. Avand in vedere faptul ca, printre aparatorii capului de pod se numara si ostasi din tarile CSI, la ceremonia de inaugurare oficiala au participat, alaturi de veteranii din Moldova si veteranii din Ucraina, Rusia, Kazahstan, Uzbechistan, Belarusi, s.a. Acest eveniment a demonstrat inca o data ca prietenia dintre popoare este totusi de neclintit.

La cca. 40 km Est de Chisinau, pe malul drept al Nistrului se gaseste acest Complex memorial de importanta istorico-nationala, care a fost ridicat in amintirea eroilor cazuti, in timpul operatiunii Iasi-Chisinau din anul 1944, pentru eliberarea Chisinaului de sub ocupatia fascista. Lupta de la Serpeni a fost una din cele mai sangeroase din istoria celui de-al II-lea razboi mondial, pe fundalul bataliilor de amploare, el reprezentand doar un episod particular din cadrul razboiului.
Citește tot

Arcul "Struve"

Nordul Moldovei- una din localitatile ce prezinta un mare interes pentru turisti. Aici s-au pastrat urmele trecutului preistoric- pestera de saptezeci de metri locuita cindva, aflata la 45 km nord de or. Soroca, in apropierea rezervatiei naturale Rudi Arionesti. Pe malul drept al Nistrului, in kilometri de strimtori, s-a pastrat flora existenta de mii de ani in urma, crestele fortificatiilor antice de aparare (sec. IV-III i.e.n.), doua fortarete din pamint, de forma rotunda, datate din sec. IX-XII- "Farfuria turceasca" (reprezentind o ridicatura cu diametrul de aproximativ 70 metri, inconjurata de un sant) si "Germanarii".

In s. Rudi, situat pe malul Nistrului, o expeditie arheologica internationala a depistat ramasitele unor asezari, virsta carora depaseste una mie cinci sute ani, comunitate rurala cu traditii bogate, dar si una din cele mai vechi manastiri ale Moldovei din s. Rudi (biserica "Sfinta Treime", inaltata in a. 1777, considerata un model viu al arhitecturii de cult, indeplinita in stil vechi moldovenesc).

In lista monumentelor ocrotite de stat din R. Moldova a fost inclus suplimentar meridianul geodezic "Struve", numit in cinstea directorului observatorului din Pulkovo Wilgelm Struve. Meridianul se intinde pe 2.8 mii km, trece pe teritoriul a zece tari incepind cu Oceanul Inghetat de Nord si terminind cu Marea Neagra. In Moldova existau anterior 27 puncte geodezice, dupa care se efectuau masurari pentru alcatuirea hartilor internationale.

In prezent exista un singur asemenea punct, situat in apropierea satului Rudi din raionul Soroca. El se afla intr-o livada de meri, la 300 metri de magistrala Soroca – Otaci. Un an in urma el a fost inclus in listele Valorilor culturale mondiale.
Citește tot

Monument Lumanarea Recunostintei

Acest monument ridicat pe stinca, deasupra batranului Nistru, la marginea Sorocii, este una din cele mai importante zidiri in istoria moderna a Moldovei. Aici zac, varsate in temelii, legate piatra in piatra, suferintele, sperantele si truda multor generatii ale compatriotilor nostri. Aceasta epopee extraordinara este consacrata tuturor monumentelor distruse ale culturii moldave. „Lumanarea Recunostintei”, crescand din adancurile trecutului nostru, reprezinta un omagiu adus tuturor eroilor anonimi, care au pastrat cultura, limba si istoria Moldovei in paleta policroma a civilizatiei umane, invesnicind totodata si memoria marelui poet anonim, autorul baladei „Miorita”.

Ideea de a ridica acest monument ii apartine renumitului clasic al literaturii moldovenesti, Ion Druta care a lansat-o acum 15 ani. Insa proiectul in cauza a fost realizat si inaugurat abia la 27 martie 2004. Gratie tuturor celor ce-au participat cu truda, cu credinta, cu banul la faurirea acestui monument, pe care scriitorul a numit-o „Lumanarea Recunostintei”, pot fi ridicate astazi cele sase sute de trepte ce urca de la apele Nistrului pana in piscul unui deal de la Soroca, in varful caruia isi face aparitia o capela in forma de lumanare de 29,5 m, lumina careia pe timp de noapte strabate pana in Otaci si Camenca. Din acest varf de deal poate fi admirata o priveliste pitoreasca de neasemuit.

Acest monument national, simbol al poporului moldovenesc, care ramane necules de ochii trecatorilor, cu certitudine, ar putea intregi cartea de vizita a Moldovei.
Citește tot

Parcul Țaul

Cel mai mare parc din Moldova se gaseste in mijlocul satului Taul (jud.Edinet), la cca 200 km nord de Chisinau sau la 5 km de Donduseni.
Satul Taul numara vreo 520 de ani.
Denumirea satului Taul, conform legendei locale, se trage de la „Taua”, teava de ceramica a unui vechi izvor în jurul caruia s-a dezvoltat satul actual. Pâna la începutul sec. XIX satul se numea Albota si era amplasat pe alt loc.
În timpul razboiului ruso-turc, dusmanii au ars satul. Apoi, casa dupa casa, au început sa apara din nou mahalalele. Primul care si-a ridicat casa din cenusa a fost un oarecare Tauleac.
Mult timp noul sat s-a numit Gorodici. Locuitorii lui se ocupau cu cresterea animalelor si cu agricultura. Aflati în supusenia asprului mosier, taranii sufereau de pe urma faradelegilor acestuia, a saraciei. La 1851 în sat a izbucnit o rascoala, care a fost crunt înabusita. Capeteniile rasculatilor a fost aruncate în închisoare.
În perioada 1901 – 1912 au fost realizate practic toate constructiile ansamblului, acesta devenind cel mai vestit parc din Basarabia.
La propunerea lui Pommer, absolventul scolii de horticultura din Odesa, livadarul Ipolit Vasile Vladislavschii – Padalko, pe aceste pamanturi amenajeaza un parc.
Padalko a acordat o mare atentie la reteaua de drumuri, care cuprinde 15 km. Rutele circulante permit calatorului sa admire cat mai multe coltisoare frumoase ale parcului.
Parcul reprezinta una dintre cele mai reusite lucrari ale arhitectului-peisagist, apreciat de societatea inalta de atunci, I. Vladislavschi-Padalko. Planificarea si amplasarea zonelor a fost dictata de relieful cadrului natural si are un caracter asimetric. Principalele compozitii se succeda in trepte rand pe rand de-a lungul aleelor, ce duc linistite intr-o vale pitoreasca spre un lac mic. Colectia dendrologica reprezinta circa 150 de specii de arbori, arbusti si liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice.
Parcul Taul are si o retea impresionanta de alei, cararui si drumuri de peste 12,5 km. Accesul vizitatorilor in parc este liber.
Teritoriul ansamblului ocupa depresiunea unei vâlcele cu pante abrupte, ce descresc spre sud, si un teren cu relief domol pe care sunt amplasate cladirile ansamblului si parcul de sus. Nucleul compozitional si punctul central de contemplare a ansamblului este conacul, deschis vederii nu numai din limitele parcului, dar si ale satului, datorita pozitiei dominante în sat. În partea stânga a palatului, la umbra arborilor exotici, în jurul poienii pitoresti cu peluza si florarie au fost construite casuta de vilegiatura, casa pentru gazduirea oaspetilor, bucataria si grupul de cladiri cu destinatie auxiliara.
Formele acestor cladiri, proportionale cu anturajul, se combina reusit cu ansamblurile de vegetatie ce le camufleaza succedarea cadrelor peisajere.
Conacul este o cladire cu doua nivele, ridicata din piatra si caramida. La amenajarea parcului a luat parte vestitul dendrolog I. Vladislavskii–Padalka, discipol al scolii de pomicultura din Odesa, elaborând în anul 1900 planul de organizare al ansamblului. Organizarea functional–planimetrica a parcului este bazata pe principiul compozitional al gradinilor peisajere, solutia aplicata fiind strâns legata de ambientul natural. Orientarea directiei longitudinale a lantului de spatii deschise din vale si caderea în aceeasi directie a reliefului (diferenta de cote atinge 45 m) asigura deschiderea perspectivelor îndepartate ale peisajelor si ale tablourilor parcului, netinând cont de faptul ca pe povârnisuri si în vale sunt amplasate grupuri de arbori. În întregime, gradina se înscrie excelent în mediul înconjurator (padurea, localitatea, terenurile arabile).
Din punct de vedere functional, parcul este divizat în doua parti: parcul de sus si cel de jos. Despartirea se datoreaza influentei produse asupra proprietarului de parcul din preajma palatului „Petrodvoret”, la renovarea caruia a lucrat renumitul Rastrelli.
Parcul de sus, cu bogate specii de arbori si arbusti decorativi, este organizat pe un relief omogen. El se deosebeste prin amplasarea în cadrul lui a plantatiilor, cu o pondere peisajera deosebita, a diferiti arbori solitari. Variati dupa forma si coloritul coroanei, dupa efectul înfloririi: sofora plângatoare, forma de sfera a arborilor, stejarii piramidali, artarii cu frunza rosie si alba-pestrita – ei realizeaza o armonie a contrastelor.
Parcul de jos ocupa centrul, având un relief accidentat. Peisajul lui este compus din spatiile deschise ale poienilor de pe povârnisuri. Arbustii, de o frumusete inconfundabila în timpul înfloririi, pusi în valoare de pinul de munte, prezinta o decorativitate efectiva primavara si vara. Alternarea arborilor si grupurilor de arbori cu coroane diverse, sub raport geometric, creeaza un efect puternic, subliniat si de cromatica lor. Gradina silvica are functia de protectie a parcului de jos. Un loc deosebit îl ocupa peisajul poienilor, perspectivele liniare si aeriene. Poienile formeaza un lant de spatii deschise ce permit cuprinderea vizuala a peisajului apropiat, a celui departat, a compozitiei lor simetrice. În partea de jos este amplasat un lac cu insula, pe care, pâna în 1989, se mai afla boschetul original.
Ansamblul din satul Taul a suportat putine schimbari pe parcursul timpului si ramâne un monument de resedinta clasic caracteristic începutului sec. XX. În compozitiile lui peisajere si-au gasit concretizare cele mai adecvate idei de amenajare a gradinilor peisajere, elaborate în Europa la sfârsitul sec. XIX, iar multitudinea speciilor din gradina constituie un tezaur dendrologic pretios.
Citește tot

Pestera Emil Racovita

Una dintre cele mai mari pesteri din lume se gaseste in rocile de gips din satul Criva, judetul Edinet (cca 265 km nord de Chisinau). Are o lungime a galeriilor subterane de peste 89000 m si e dezvoltata in cateva nivele. Acest fapt o plaseaza pe locul trei printre pesterile din gipsuri si pe locul 8 in topul general al subteranelor gigantice de pe planeta. Pestera a fost descoperita in 1959 in urma unei explozii in cariera de gips de la Criva. Dupa ce s-a eliberat de apele subterane caverna a fost cartografiata de speologi. Ei au descoperit aici sali foarte mari: "Sala Cenusaresei", "Sala cu coloane", "Sala Daciei", "Sala de o suta de metri" si galerii numeroase, ce alcatuiesc adevarate labirinturi subterane, in care te poti pierde lesne, ca pana la urma sa gasesti cu greu unica iesire spre lumina zilei. In caverna sunt doua fantani mari care fac legatura dintre diferite nivele subterane, unele galerii fiind inundate permanent de apele abundente in pestera. Au mai fost descoperite circa 20 de lacuri subterane: "Lacul albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus" s.a., apa carora, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii "E. Racovita" este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite.
Pestera poate fi vizitata in grupuri mici numai cu ghid-speolog experimentat. Fiecare persoana trebuie sa fie dotata cu echipament speologic.
Citește tot

Castelul lui Manuc Bei

In 1881 in Hancesti (36 km vest de Chisinau) in mijlocul unui parc au fost construite un "Castel de vanatoare" si un Palat pe mosia lui Manuc Bei, o personalitate cunoscuta la inceputul sec. XIX. Amintim ca in Palatul lui Manuc de la Bucuresti a fost negociata si incheiata Pacea de la Bucuresti in 1812 intre Imperiile Rus si Otoman, in urma caruia Basarabia trece sub protectoratul Rusiei. Manuc Bei primeste mosii imense intr-o zona pitoreasca de codru, unde el isi petrece ultimii ani din viata. Copiii si nepotii lui il angajeaza pe celebrul arhitect A. Bernadazzi pentru a proiecta si inalta in centrul orasului un castel de vanatoare si Palat intr-un ansamblu arhitectonic unic in stil eclectic. Din 1979 Castelul de vanatoare este transformat in muzeu, in care functioneaza permanent mai multe expozitii: "Harti si Documente", "Vestigiile arheologice din tinut", "Natura Tinutului", "Domnitorii Moldovei", "Etnografia", diarama "Batalia Iasi-Chisinau in Razboiul II Mondial” etc
Citește tot

luni, 27 februarie 2012

Casa-muzeu "Constantin Stamati"

O personalitate remarcata in literatura autohtona este Constantin Stamati (1786-1869), care in opera sa a incercat sa renasca trecutul glorios pentru "luminarea neamului sau". A fost un scriitor iluminist, care a ramas in literatura romana prin creatiile sale: "Suceava si Alexandru cel Bun in sec. XV", "Domnul Moldovei", "Marele Stefan al VI-lea si bravul sau hatman Arbore", "Neneaca, cuconasul ei si dascalul", "Geniul vechi al romanilor si romanii de astazi", "Despre Basarabia si cetatile ei vechi", etc.

In 1866 este ales membru al Societatii Literare Romane. A avut mai multe pasiuni: a fost membru al Societatii de Medici si Naturalisti, membru al Societatii Imperiale de Istorie si Antichitati din Odesa, cunostea limba franceza, rusa si greaca, a detinut mai multe functii importante la Chisinau. Era un bun prieten cu Al. Hajdeu, Gh. Asachi, C. Negruzzi s.a., iar in timpul aflarii in exil al poetului rus A. Puskin se imprietenesc si calatoresc impreuna.

Spre sfarsitul vietii se retrage la conacul sau de la Ocnita, unde in 1869 se stinge din viata
Citește tot

Casa muzeu Igor Vieru

Igor Vieru (1923 – 1988) a fost o personalitate marcanta printre artistii plasticieni din Moldova. Impreuna cu Mihai Grecu si Valentina Rusu – Ciobanu au stat la baza scolii nationale de pictura. Creatia sa s-a impus printr-o expresiva conceptie originala, o legatura profunda cu traditii populare, precum si printr-o viziune proprie asupra categoriilor fundamentale a existentei umane. Opera sa insumeaza circa 70 picturi si 12 culegeri de ilustratii de carte. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se remarca: "Primavara", "In satul natal", "Balada despre pamant", "Toamna", "Sarbatoare la Cernoleuca", "Mesterul Manole", ilustratiile la cartile cu povesti "Pacala si Tandala", "Harap Alb", "Capra cu trei iezi", "Guguta", "Fat Frumos si soarele", etc.
Citește tot

Casa-muzeu "Alexei Mateevici" din s. Zaim

Desi a trait o viata scurta, Alexei Mateevici (1888 – 1917) se inscrie printre personalitatile de vaza din elita culturala autohtona. Lui ii apartin celebrele cuvinte ale imnului Moldovei "Limba noastra".
Fiind preot, poet si publicist a lasat in urma sa mai multe publicatii cu caracter istoric si teologic: "Cand si cum s-au crestinat moldovenii", "Tipariturile noastre vechi", "Gavriil Banulescu – Bodoni" etc. Traduce in romana din clasicii literaturii universale.
In 1916 se inroleaza in armata ca preot militar. Peste un an se stinge din viata, iar peste 10 ani post-mortem este publicat la Chisinau volumul sau "Poezii".
Citește tot

Bastina fabulistului A. Donici

La circa 30 km de la or. Orhei (sau circa 40 km spre nord de la Chisinau), intr-o zona pitoreasca de codru se gaseste satul Donici (in trecut Bezeni) unde s-a nascut marele fabulist moldovean Alexandru Donici (19.01-1806-21.01.1865), clasic al literaturii romane. Din 1976 in conacul familiei Donici functioneaza un muzeu in care sunt expuse piese ce reflecta viata si activitatea fabulistului. Casa este plasata in mijlocul unui parc mic, iar in preajma se gaseste o mica bisericuta stilizata a familiei Donici. Alexandru Donici si-a inceput in tinerete cariera militara la liceul de profil din Petersburg, dupa care revine la bastina si activeaza la inceput in Chisinau, la Iasi, apoi la Piatra-Neamt. Practica avocatura, dar si scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine si I.Kralov. La 1840 si 1842 editeaza doua carti de "Fabule" cu opere proprii si traduceri. In cooperare cu C. Negruzzi traduce si publica "Satire si alte poetice compuneri" de A.Cantemir, traduce poemul lui A. Puskin "Tiganii" (1837) si alte creatii ale clasicilor literaturii universale.
Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: "Antereul lui Arvinte", "Musca la arat", "Racul, Lebada si Stiuca" s.a.

sursa: itravel.md
Citește tot