Bucataria nationala moldoveneasca

Bucataria nationala moldoveneasca a influentat mult bucatariile traditionale ale altor popoare de pe teritoriul ei, si in acelasi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineana, bulgara, gagauza, rusa, iar in secolele trecute din bucatariile greceasca si turceasca.

Traditionale pentru bucataria autohtona sunt bucatele pregatite din cele mai variate legume: rosii, ardei, vinete, varza alba, fasole, ceapa, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite la pregatirea salatelor si sosurilor, ele sunt coapte, inabusite, murate, sarate sau marinate, obtinindu-se astfel adevarate opere de arta culinara. Un colorit specific reda bucatariei traditionale o diversitate mare de bucate din porumb si faina de porumb: crupe, copturi, supe, fulgi, bauturi nealcoolice, etc. Mai cunoscuta este mamaliga – un terci din faina de porumb cu gust fin si delicios. Mamaliga este servita cu jumari, fripturi, brinza, smintina etc.
In bucataria moldoveneasca un rol aparte le revine produselor din carne, in special la pregatirea bucatelor calde, dar si aperitivelor. Este populara zama de pui, bors, tocana, friptura si costita din carne de porc, mici din carne de vita, mangea din carne de berbec. Multe bucate din carne si peste sunt preparate la gratar deasupra carbunelui de lemn incins. Produsele astfel pregatite sunt de obicei anterior marinate.

Nici o sarbatoare traditionala nu se petrece fara sarmale, racituri, taitei cu carne de pasare etc. Masa de sarbatoare in Moldova este cu gust impodobita cu bucate delicioase din faina de griu: prajitei, copturi, invartite, placinte, sarailii cu fructe, legume, nuci etc.
In diferite zone ale Moldovei predomina bucataria locala: in zonele de est ucrainenii prefera renumitele borsuri, la sud bulgarii va pot servi cu un sos traditional – mangea din pui, iar gagauzii – cu sorpa, o supa din carne de berbec, pregatita cu multe mirodenii, in comunitatile de rusi sunt populare pelmeni – un soi de coltunasi cu carne, etc.
In bucataria moldoveneasca sunt servite o gama variata de bauturi traditionale: compoturi, sucuri din fructe, dar si bauturi tari: vinuri, divinuri, brendi, tuica, etc.

Viticultura in Moldova are traditii multiseculare. Celebrele vinuri moldovenesti sunt cunoscute si apreciate departe peste hotarele tarii. Ele pot fi seci, pentru desert sau tari, pot avea un buchet variat de arome si nuante cromatice. La pregatirea vinurilor sunt folosite soiuri europene: Sovignon, Cabernet, Muscat etc., dar si cele moldovenesti: Feteasca, Rara neagra, Moldova etc.

Bauturile tari: rachiurile, brendy si divinurile sunt pregatite dupa tehnologiile traditionale.

Daca ati indragit deja bucataria moldoveneasca, va propunem retetele celor mai raspindite mincaruri nationale.

Ciorba taraneasca
500 g carne de vita, 20 pastai de fasole verde, un morcov, un patrunjel (radacina si frunzele), 0,5 telina (radacina si frunzele), o ceapa, 1/6 varza, 3-4 cartofi, 2 rosii, 0,25 lingurita piper rosu, cvas, verdeata, smintina, sare.
In zeama de carne se adauga morcovul, patrunjelul, telina, ceapa, totul taiat bastonase, fasole verde taiata bucatele, se fierbe 15 minute, se adauga varza taiata ca taiteii, cartofii taiati felii si rosiile. Cind legumele se inmoaie, se adauga cvasul fiert, verdeata (leusteanul, patrunjelul, mararul), sarea, piperul, se lasa sa dea in clocot, apoi vasul se lasa la foc mic 30 minute si se drege cu smintina.

Zeama de pui
Un pui, 2 pahare fasole verde, 4 cepe (se poate folosi si ceapa verde), 2 morcovi, un patrunjel, 0,5 telina, 4 linguri smintina, un ou, 1-1,5 pahare cvas, sare, piper, verdeata.
Se prepara zeama de pui, se adauga legumele taiate (fasole verde, patrunjel, morcov, ceapa, telina) se lasa sa fiarba pina se inmoaie totul (15-20 minute). La sfirsitul fierberii se adauga cvasul fiert, se drege cu sare, se lasa sa dea in clocot si se ia de pe foc. Se adauga smintina batuta cu ou, si se amesteca bine sa nu se coaguleze oul.

Mici
Pentru o portie: 100 g carne de vita, 170 g carne de porc, 25 cm de intestin subtire de porc, 30 g slanina, 2 pahare zeama, piper negru macinat, frunze de patrunjel si marar, sare, usturoi dupa gust.
Carnea de porc si de vita se trece prin masina de tocat, se adauga usturoiul presarat cu sare si pisat, piperul macinat, putina zeama si se amesteca bine. Cu aceasta compozitie omogena se umple intestinele dindu-le forma de cirnatei, se pune pe gratarul uns cu slanina si se prajeste pe ambele parti. Se pot praji si pe tigaie. Se serveste cu o garnitura de legume si cu mujdei.
Pentru prepararea mujdeiului se presara usturoiul cu sare si se piseaza foarte bine pina devine ca o alifie in care se adauga bulionul de carne, frunzele tocate de patrunjel si marar. Se poate folosi piper negru sau rosu dupa gust.

Mamaliga
Mamaliga este mincarea moldoveneasca traditionala. Se fierbe din faina de macinis fin cernuta si uscata in rola. Cel mai bine se fierbe intr-un ceaun sau un vas cu peretii grosi. La prepararea mamaligii este importanta proportia exacta a apei si fainii.
Faina se adauga progresiv, sub forma de ploaie, in apa in clocot si sare, amestecind incontinuu. Se fierbe la un foc mic 40-45 minute, ultimele 10-15 minute focul trebuie se fie micsorat sau mamaliga sa fie pusa la baie marina.

Citește tot

Orheiul Vechi

Complexul arheologic Orheiul Vechi este amplasat in valea raului Raut, un afluent de dreapta al Nistrului, intre satele Trebujeni si Butuceni, raionul Orhei, la distanta de 60 km spre nord-est de la orasul Chisinau, intr-o zona istorico-geografica bine delimitata, vestita si constientizata de catre autohtoni din timpurile stravechi drept Codrii Orheiului sau Tara Orheiului - care reprezenta in vremurile istorice o unitate teritorial-administrativa distincta ce se includea perfect in sirul multiplelor tari medievale romanesti din imensul spatiu carpato-nistrean. La Orheiul Vechi natura si civilizatia umana s-au impletit organic, formand un tablou perfect al lucrarilor lor milenare.

Numele rezervatiei arheologice si, respectiv, cel al complexului muzeal, provine de la denumirea unei localitati istorice, orasul medieval Orhei, care a existat pe aceste meleaguri in sec.XV-XVI, denumire evoluata in Orheiul Vechi, dupa parasirea asezarii date si intemeierea in alt loc a unui oras nou, cu acelasi nume, perpetuata pana la etapa actuala.

Obiective turistice
In cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimiteaza cateva constructii monumentale din piatra, care prezinta un interes deosebit, atat din punct de vedre stiintific, cat si din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarca cinci obiective: cetatea getica, cetatea medievala, feredeul, hanul si biserica;deasemene in malurile prapastioase ale Rautului sau format o multime de pesteri mai mici sau mai mari, sapate in stancile calcaroase.Primul complex rupestru situat la extrema de nord al sirului de pesteri, la circa 500 metri spre est de la biserica Sfanta Maria, este Manastirea lui Bosie, aflata la o altitudine de 20-30 m mai sus de apa Rautului. Ea reprezinta un complex foarte arhaic, cu o arhitectura bine gandita, alcatuit din galerii amenajate in cateva randuri, cu o biserica rupestra, compartimentata cu altar si naos, chilii spatioase, inscriptii din sec.XVI-XVII, etc.
Al doilea complex rupestru, aflat la circa 30-60 de metri mai sus de nivelul apei Rautului, se gaseste la vest de Manastirea lui Bosie, sub talpa citadelei geto-dace, in regiunea bisericii Sfanta Maria si mai spre vest. Complexul cuprinde circa 30 de pesteri, unele inaccesibile in lipsa echipamentului special, amenajate in cateva randuri orizontale in stanca calcaroasa pe o portiune de circa 250 metri. In peretii de calcar ai chiliilor s-au pastrat diferite semne incizate, care in unele cazuri se aseamana foarte mult cu semne din perioada evului mediu timpuriu, observate in complexe similare din diferite regiuni pe ceramica, caramizi sau pe pietre.
Al treilea complex rupestru este Manastirea Pestere, aflata la inaltimea de aproximativ 60 metri deasupra apei raului, in continuarea chiliilor precedente, cu circa 50 m mai spre vest. Manastirea este alcatuita dintr-o splendida biserica rupestra cu altar, naos, pronaos si pridvor, cu un grup impresionant de chilii monahale, un coridor cu scari de acces spre Raut, in parte prabusite, si un tunel superb, mai nou, de la 1820, care strabate stanca dinspre satul Butuceni, fiind incununat deasupra intrarii cu o clopotnita, amplasata la suprafata stancii mai tarziu, in 1890, si care reprezinta un simbol inalienabil al locasului sfant subteran. Langa clopotnita, deasupra bisericii rupestre, exact la marginea prapastioasa a promontoriului, este instalata o cruce masiva din piatra, datata cu sec.XVIII, care se imbina organic in peisajul sacru al acestei manastiri rupestre

Trasee turistice
Chisinau-Ivancea-Orheiul Vechi-Cricova-Chisinau 120 km.
Acesta este unul dintre cele mai cunoscute trasee turistice din Moldova, iar complexul muzeal Orheiul Vechi si orasul subteran al vinificatorilor Cricova sunt pe buna dreptate considerate veritabile carti de vizita ale tarii. Drumul de la Chisinau spre Ivancea trece printr-o zona cu sate mari si podgorii intinse. Denumirile localitatilor de aici incununeaza demult etichetele vinurilor de marca: Cricova, Magdacesti, etc.
La Porumbeni gasim Institutul de Selectie a culturilor de camp, cunoscut prin numeroase soiuri de plante obisnuite. De la Peresecina doritorii pot devia de la traseu (10 km spre stanga) spre satul Donici, unde se gaseste casa-muzeu a cunoscutului fabulist moldovean Alexandru Donici. La kilometrul 40 traseul nostru urmeaza spre Ivancea, un sat vechi, in care este amenajat un frumos Muzeu al Mestesugurilor Populare. Nu exista meserie traditionala in Moldova, care sa nu-si fi gasit loc printre exponatele din conacul lui Balios (sec. XIX).
Cativa kilometri mai departe se afla un minunat sat al pietrarilor Branesti, unde casele, portile, hogeacurile sunt impodobite cu flori de piatra si coloane cioplite cu multa maiestrie de artizanii locali. Peste putin timp se va ajunge si in valea raului Raut, care poate fu asemanata cu o palnie a istoriei. Printre stancile de aici calatorul va fi surprins sa descopere ruinele a trei orase: unul antic geto-dacic, altul tataresc „Seihr-al-Gedid” si al treilea medieval moldovenesc. Pe versantul de nepatruns inca in secolele medievale timpurii functioneaza si azi o manastire ortodoxa rupestra. In satul Butuceni s-a pastrat un mediu traditional rural, care predispune vizitatorul la un sejur linistit. Se poate vizita o curte taraneasca din sec XIX, azi transformata in muzeu. Calatoria va continua de-a lungul Rautului prin canionul sau pitoresc pana la Nistru, unde poate fi vazut lacul Dubasari si hidrocentrala.
Pana a ajunge in Chisinau pe soseaua Balcani, recomandam o vizita de cateva ore in orasul subteran al vinificatorilor Cricova. Se zice ca beciurile de aici sunt cele mai mari din lume. O degustatie de vinuri la Cricova va va apropia de cultura, traditia si maiestria vinificatorilor moldoveni.

Citește tot