Rezervaţia ştiinţifică „Codru”

Creată în 1971 pe o suprafaţă de 5177 ha, rezervaţia „Codru” serveşte ca depozit al genofondului pădurilor central europene. Aici sunt puse sub protecţie circa 1000 specii de plante, 43 specii de mamifere, 145specii de păsări, 7 specii dereptile, 10 specii de amfibii şi peste 10 mii specii de insecte.Principalele specii de arbori în pădure sunt stejarul pedunculat, gorgonul şi fagul. În cadrul rezervaţiei funcţionează un bogat „Muzeu al naturii”.

Coordonate geografice: 47 grade 04' - la nord, 47 grade 01'- la sud, latitudine; si 28 grade 20'-la vest, 28 grade 30'-la est, longitudine, la o altitudine maxima de 130-382,5 m intr-o zona cu clima moderat continentala. Sediul Central al Rezervatiei se afla in vecinatatea com.Lozova din or. Straseni (parcela 5).

Rezervatia “Codrii” este situata in partea NW a Podisului Central Moldovenesc, intre Prut si Nistru. Administreaza o parte din padurile si terenurile forestiere din zona Codrilor in treimea superioara a bazinelor hidrografice ale raurilor Cogalnic, Botna si Bac.Datorita conditiilor climaterice prielnice, acest teritoriu „a fost impadurit vesnic din tertiar incoace” si „prezinta un masiv de padure, cu totul deosebit pentru Basarabia, foarte apropiat de padurile foioaselor cu frunze late din Europa mijlocie”.
HIDROGRAFIA
Reteaua hidrografica a rezervatiei „Codrii” este prezentata de 3 afluenti ai raului Nistru, care isi iau inceputul pe teritoriul rezervatiei: Botna, Cogalnic si Bac. Lungimea totala a raurilor este de 27 km, adancimea 2-6 m, latimea – 10-30 m.
In urma inventarierii retelei hidrografice (1977) a fost pusa in evidenta prezenta a 15 paraie, 56 de bazine acvatice, foarte multe izvoare.
11 bazine acvatice se afla in lunca inundabila a parcelelor 5, 9 si 10. Lacurile 11-16 sunt situate in sectoarele impadurite. Bazinele 2, 3, 6, 9 sunt bazine permanente, ele nu seaca, deoarece sunt alimentate cu apa de afluentul r:Bâc.
In unele locuri la suprafata solului pot fi observate apele freatice, care se afla la adacimi foarte mici; nivelul lor variaza in dependenta de anotimp: de la 1 la 3 m. In schimb, pe pantele dealurilor, nivelul apelor freatice se afla la 5 m adancime.
In anii 1988-1990 a fost instalata o retea de sonde acvatice pentru inregistrarea nivelului apelor subterane.
FORMATIUNI SILVICE
Rezervatia cuprinde un trup de padure mezofila de tip Central European cu cel mai vechi statut de arie protejata din Republica Moldova. În anul 1985 în parcela a 4-a s-au evidentiat 3 ha de padure termofila de gorun cu scumpie, componentele carora au areal sudic. Padurile rezervatiei sunt bine studiate floristic (99991 de specii de plante vasculare, 60 de specii de plante rare si 24 de specii incluse în Cartea Rosie (2001) si tipologic (fagete, gorunete cu fag, gorunete cu tei si frasin, gorunete cu carpen, stejarete cu carpen, plopisuri si salcisuri), dar mai putin sunt investigate receptivitatea vegetatiei silvice fata de schimbarile climaterice, care se manifesta în ultimii ani.
Formatiunile silvice sunt constituite din 2 grupe: virgina si derivata. Din grupa virgina s-au mai pastrat 830 ha, grupei de paduri derivate cu arborete de provenienta din lastari ii revine restul suprafetei. Culturile silvice ocupa suprafata de 396 ha.
Principalele specii silvoformante sunt: stejarul pedunculat, gorunul si fagul. Din speciile de amestec mai frecvent pot fi intalnite: frasinul, teiul argintiu, artarul de camp si tataresc, jugastrul, carpenul obtinut, sorbul, ciresul, ulmul de camp si de munte. Dintre arbusti - cornul, paducelul incovoiat, salba-moale-europeana, lemnul raios, darmosul, sangerul rosu.
Arboretele cu stejar pedunculat si gorun predomina si sunt prezente pe o suprafata de 2460 ha, ceea ce constituie 49% din suprafata acoperita cu paduri.
Pe pante abrupte cu expozitia nordica si de rasarit in rapele adanci se intalnesc suprafete neinsemnate cu arborete de fag, ce constituie 29,1 ha. Dintre speciile de amestec pe o suprafata destul de impunatoare poate fi intalnit frasinul - 1894 ha sau 38%. Arboretele celorlalte specii ocupa doar 13%, dintre care 9% (460 ha) revin carpenului. Ale specii, precum paltinul, plopul canadian, ocupa suprafete neinsemnate, 0,7-0,9 ha sau 1,5%.
Formatiunile cu stejar pedunculat sunt situate pe altitudini de pana la 200 m deasupra nivelului marii, pe altitudinile mai inalte de 200 m si cu expozitie sudica se intalneste gorunul.
In rape, pe unele sectoare joase, s-au mai pastrat formatiuni de mlastina, iar pe versantii abrupti, unde in trecut accesul era anevoios, s-au pastrat sectoare de arboret din fag, carpen, tei, artar-carpen, stejar pedunculat cu structura caracteristica arboretelor naturale autohtone. In fondul silvic al rezervatiei predomina arboretele de varsta medie (55%), de varsta inaintata (19%), tineretul (8%), care formeaza 3 tipuri de padure:

- De gorun cu frasin si tei - ocupa o suprafata de 2322 ha (46%);
- De gorun cu fag - suprafata de 1579 ha (32%);
- De stejar pedunculat cu carpen - 526 ha (10,5%).
Varsta medie a arboretelor este de 80 de ani cu consistenta optima de 0,7-0,8. Pentru stejarul pedunculat a fost stabilita varsta de 60 de ani, pentru gorun - 80, fag - 100. Sporadic se intalnesc exemplare de stejar pedunculat si fag in varsta de peste 150-160 de ani. Aceste formatiuni sunt prezente pe circa 3314 ha sau 66%.
FLORA
Flora se compune din specii de plante, care provin din 3 regiuni fitogeografice: mediteraneana (forestiera), central-europeana (forestiera) si euroasiatica (stepica).
In rezervatie sunt inregistrate 60 de specii de plante rare, dintre care 23 sunt incluse in Cartea Rosie a Republicii Moldova.
Vegetatia zonala este reprezentata prin paduri de foioase de tipul celor din Europa Centrala cu formatiunile: Fagus sylvaticae, Querceta petraeae si Querceta roburis.
Vegetatia interzonala s-a format in vagauni, fiind reprezentata prin fasii inguste si palcuri de plopisuri, salcisuri, rachitisuri si pajisti mezofile. Aici si-au gasit extremitatea estica a arealului unele specii central europene (fag, ferigi, orhidee, etc.) si extremitatea sudica (Eriophorum latifolium, Padus avium, etc.).
FAUNA
Reprezinta aproape in totalitate fauna padurilor Europei Centrale si de Vest. S-au format conditii favorabile de crestere si de reproducere pentru reprezentantii faunei din muntii Carpati si Balcani, din Asia Mica, care intrunesc circa 52 de specii de mamifere, 151 de specii de pasari, 8 specii de reptile, 10 specii de amfibieni si peste 8000 de specii de insecte. Se intalnesc specii rare, precum jderul de padure, pisica salbatica, chitcanul cu abdomen alb, usturoaia, vipera.
Ornitofauna enumera 151 de specii, dintre care 10 specii sunt incluse in Cartea Rosie a Moldovei: acvila pitica, porumbelul de scorbura, ciocanitoarea neagra, canarasul, barza neagra, egreta mare, lebada de vara, acvila tipatoare, acvila tipatoare mica, soimul dunarean. Este unica rezervatie din Moldova, unde s-a efectuat regulat studiul faunei nevertebratelor.
S-au publicat liste privind tipurile de insecte prezente: ordinele Homoptera (Aphidoidea - 130 de specii, Psylloidea - 74), Heteroptera - 244, Coleoptera (Curculionidae - 155), Hymenoptera (Apoidea - 184, Formicoidea - 43, Ichneumonidae - 20, Pteromalidae - 28), capuse (Gamasina - 105, Ixodides - 11), moluste - 42, rame (Lumbricidae) - 12.

Citește tot

Muzeul national gagauz de istorie si etnografie "D. Cara-Ciobanu"

In sudul republicii, la 110 km de Chisinau, in Gagauzia, in satul Besalma, se gaseste valorosul Muzeu de Istorie si Etnografie a unicului popor ortodox de origine turcica – gagauzii. Una din personalitatile de vaza a acestui popor mic a fost Dimitri Cara-Ciobanu, scriitor si bun cunoscator al culturii si folclorului gagauz. In timpul vietii sale si-a consacrat activitatea prosperarii acestei culturi.
In 1966 la Besalma intemeiaza acest muzeu, in care si-au gasit loc sute de piese ale culturii materiale si spirituale ale colonistilor gagauzi pe parcursul celor doua secole de trai pe teritoriul Moldovei. Cateva sali sunt destinate publicatiilor scriitorilor si poetilor gagauzi, iar cele mai importante piese din acest muzeu reprezinta colectia de filme de epoca produse in timpul evenimentelor in coloniile gagauzilor din stepa Bugeacului, filme care pot fi vizionzte intr-un mic cinematograf din incinta muzeului. Spre surprinderea vizitatorilor, ghizii acestui muzeu sunt copiii lui D. Cara-Ciobanu, care povestesc cu o deosebita pasiune despre gagauzi.

Citește tot

Muzeul meșteșugurilor populare din Ivancea

În conacul boierului de origine armeana Karp Balioz din s.Ivancea din 1984 funcţionează un muzeu cu specific etnografic cunoscut de mulţi turişti drept Muzeul Meşteşugurilor Populare din Moldova. Se gaseşte la doar 35 km de la Chişinau. Edificiul impresionează prin stilul său clasic caracteristic reşedinţelor aristocraţilor ruşi din sec. XIX. A fost construit in 1852-1873 în mijlocul unui parc de toată frumuseţea pe un lot cumpărat de Balioz de la familia Donici in 1840.

Actualmente în muzeu sunt amenajate expoziţii permanente ale majorităţii meşteşugurilor tradiţionale moldovenilor. O sală reprezintă mostre de ceramică roşie şi neagra în diverse forme de la veselă la jucarii. Obiectele din lemn au avut o întrebuinţare variată pe parcursul secolelor în Moldova, iar meşterii fierari de aici erau bine cunoscuţi peste hotarele tării. O altă expoziţie ne prezintă cu lux de amănunte modalitatea meşterilor de a prelucra piatra artistic în coloane, flori de piatră, hogeacuri, si altele în zona Orheiului si cea a Sorocii. Meşteriţele din satele moldovene erau bine cunoscute prin arta brodatului şi ţesutul covoarelor moldoveneşti. O sală este destinată pieselor din portul tradiţional al diferitor etnii din Moldova.

Meşterii populari prelucrau iscusit şi pielea animalelor dar şi coarnele acestora. Încheie expoziţia obiectele atît de binecunoscute lăutarilor de la noi o variată colecţie de instrumente muzicale, printre ele, bineînţeles, si Ţitera –un instrument cu coarde cunoscut doar la moldoveni.

Citește tot

Conacul Zamfir Ralli Arbore

55 km vest de Chisinau se gaseste un loc pitoresc, indragit si vizitat adeseori de marele poet rus A. Puskin, aflat in exil in Basarabia intre anii 1820 – 1823. Aici el cunoaste mai aproape cultura si traditiile localnicilor, se imprieteneste cu familia Ralli-Arbore, in conacul carora s-a si oprit un timp. Se zice ca tanarul Puskin anume aici se indragosteste de tiganca Zamfira, careia dedica cateva poezii. In localitatea Dolna vizitatorii pot vedea conacul familiei Ralli-Arbore in mijlocul unui parc mic, bustul poetului rus, "izvorul Zamfirei" si alte locuri puskiniene.

Zamfir C. Arbore (n. 14 noiembrie 1848 - d. 2 aprilie 1933) a fost un scriitor şi gazetar român născut la Cernăuţi. Arbore rămâne însemnat pentru sociologie prin două lucrări de caracter „monografic"; una, premiată de Academia Română, are ca temă Basarabia în secolul al XlX-lea (1899), alta este un Dicţionar geografic al Basarabiei apărut în seria Dicţionarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat.

Citește tot

Complexul memorial "Capul de pod Șerpeni"

Capul de pod Serpeni este un memorial, a carui edificare a inceput inca in anii puterii sovietice, este asezat pe un petic de pamant, care in vara anului 1944 avea un front de numai 8 km si o adancime de 3 km, el fiind constituit din cateva elemente de baza: pe de o parte este un altar stilizat care are in centru un safeu din marmura, edificat in biserica, in care numele celor peste 11 mii de eroi, care si-au dat viata pe aceasta fasie ingusta de pamant de la Nistru, este imortalizat pe placile de granit. Pe mijloc se afla focul vesnic, ce strajuieste doi piloni inalti, uniti la varf de o cruce, care vegheaza asupra celor cazuti, care nu si-au pierdut prezenta de spirit si curaj pentru apararea acestui meleag. Nu lipseste de aici si clopotnita inaltata deasupra unor peisaje nistrene pitoresti, care aminteste despre renasterea continuitatii istorice moldave, cat si despre recunostinta restabilita fata de generatiile trecute.

O eventuala excursie efectuata in acest loc, care evoca in egala masura istoria si natura, ofera posibilitatea atat de a calatori in trecutul istoric cat si de a fi deserviti de gospodariile taranesti din localitate, cunoscand astfel cultura si traditia poporului moldav.

La 22 august 2004, chiar in ajunul celei de-a 60-a aniversare de la eliberarea Moldovei de cotropitorii germano-fascisti, la Serpeni a avut loc inaugurarea solemna a memorialului reconstruit. E de mentionat, ca intru realizarea acestui edificiu remarcabil de pe malul Nistrului zeci de oameni din Rusia si Ucraina au acordat o sustinere substantiala. Avand in vedere faptul ca, printre aparatorii capului de pod se numara si ostasi din tarile CSI, la ceremonia de inaugurare oficiala au participat, alaturi de veteranii din Moldova si veteranii din Ucraina, Rusia, Kazahstan, Uzbechistan, Belarusi, s.a. Acest eveniment a demonstrat inca o data ca prietenia dintre popoare este totusi de neclintit.

La cca. 40 km Est de Chisinau, pe malul drept al Nistrului se gaseste acest Complex memorial de importanta istorico-nationala, care a fost ridicat in amintirea eroilor cazuti, in timpul operatiunii Iasi-Chisinau din anul 1944, pentru eliberarea Chisinaului de sub ocupatia fascista. Lupta de la Serpeni a fost una din cele mai sangeroase din istoria celui de-al II-lea razboi mondial, pe fundalul bataliilor de amploare, el reprezentand doar un episod particular din cadrul razboiului.

Citește tot

Arcul "Struve"

Nordul Moldovei- una din localitatile ce prezinta un mare interes pentru turisti. Aici s-au pastrat urmele trecutului preistoric- pestera de saptezeci de metri locuita cindva, aflata la 45 km nord de or. Soroca, in apropierea rezervatiei naturale Rudi Arionesti. Pe malul drept al Nistrului, in kilometri de strimtori, s-a pastrat flora existenta de mii de ani in urma, crestele fortificatiilor antice de aparare (sec. IV-III i.e.n.), doua fortarete din pamint, de forma rotunda, datate din sec. IX-XII- "Farfuria turceasca" (reprezentind o ridicatura cu diametrul de aproximativ 70 metri, inconjurata de un sant) si "Germanarii".

In s. Rudi, situat pe malul Nistrului, o expeditie arheologica internationala a depistat ramasitele unor asezari, virsta carora depaseste una mie cinci sute ani, comunitate rurala cu traditii bogate, dar si una din cele mai vechi manastiri ale Moldovei din s. Rudi (biserica "Sfinta Treime", inaltata in a. 1777, considerata un model viu al arhitecturii de cult, indeplinita in stil vechi moldovenesc).

In lista monumentelor ocrotite de stat din R. Moldova a fost inclus suplimentar meridianul geodezic "Struve", numit in cinstea directorului observatorului din Pulkovo Wilgelm Struve. Meridianul se intinde pe 2.8 mii km, trece pe teritoriul a zece tari incepind cu Oceanul Inghetat de Nord si terminind cu Marea Neagra. In Moldova existau anterior 27 puncte geodezice, dupa care se efectuau masurari pentru alcatuirea hartilor internationale.

In prezent exista un singur asemenea punct, situat in apropierea satului Rudi din raionul Soroca. El se afla intr-o livada de meri, la 300 metri de magistrala Soroca – Otaci. Un an in urma el a fost inclus in listele Valorilor culturale mondiale.

Citește tot

Monument Lumanarea Recunostintei

Acest monument ridicat pe stinca, deasupra batranului Nistru, la marginea Sorocii, este una din cele mai importante zidiri in istoria moderna a Moldovei. Aici zac, varsate in temelii, legate piatra in piatra, suferintele, sperantele si truda multor generatii ale compatriotilor nostri. Aceasta epopee extraordinara este consacrata tuturor monumentelor distruse ale culturii moldave. „Lumanarea Recunostintei”, crescand din adancurile trecutului nostru, reprezinta un omagiu adus tuturor eroilor anonimi, care au pastrat cultura, limba si istoria Moldovei in paleta policroma a civilizatiei umane, invesnicind totodata si memoria marelui poet anonim, autorul baladei „Miorita”.

Ideea de a ridica acest monument ii apartine renumitului clasic al literaturii moldovenesti, Ion Druta care a lansat-o acum 15 ani. Insa proiectul in cauza a fost realizat si inaugurat abia la 27 martie 2004. Gratie tuturor celor ce-au participat cu truda, cu credinta, cu banul la faurirea acestui monument, pe care scriitorul a numit-o „Lumanarea Recunostintei”, pot fi ridicate astazi cele sase sute de trepte ce urca de la apele Nistrului pana in piscul unui deal de la Soroca, in varful caruia isi face aparitia o capela in forma de lumanare de 29,5 m, lumina careia pe timp de noapte strabate pana in Otaci si Camenca. Din acest varf de deal poate fi admirata o priveliste pitoreasca de neasemuit.

Acest monument national, simbol al poporului moldovenesc, care ramane necules de ochii trecatorilor, cu certitudine, ar putea intregi cartea de vizita a Moldovei.

Citește tot

Parcul Țaul

Cel mai mare parc din Moldova se gaseste in mijlocul satului Taul (jud.Edinet), la cca 200 km nord de Chisinau sau la 5 km de Donduseni.
Satul Taul numara vreo 520 de ani.
Denumirea satului Taul, conform legendei locale, se trage de la „Taua”, teava de ceramica a unui vechi izvor în jurul caruia s-a dezvoltat satul actual. Pâna la începutul sec. XIX satul se numea Albota si era amplasat pe alt loc.
În timpul razboiului ruso-turc, dusmanii au ars satul. Apoi, casa dupa casa, au început sa apara din nou mahalalele. Primul care si-a ridicat casa din cenusa a fost un oarecare Tauleac.
Mult timp noul sat s-a numit Gorodici. Locuitorii lui se ocupau cu cresterea animalelor si cu agricultura. Aflati în supusenia asprului mosier, taranii sufereau de pe urma faradelegilor acestuia, a saraciei. La 1851 în sat a izbucnit o rascoala, care a fost crunt înabusita. Capeteniile rasculatilor a fost aruncate în închisoare.
În perioada 1901 – 1912 au fost realizate practic toate constructiile ansamblului, acesta devenind cel mai vestit parc din Basarabia.
La propunerea lui Pommer, absolventul scolii de horticultura din Odesa, livadarul Ipolit Vasile Vladislavschii – Padalko, pe aceste pamanturi amenajeaza un parc.
Padalko a acordat o mare atentie la reteaua de drumuri, care cuprinde 15 km. Rutele circulante permit calatorului sa admire cat mai multe coltisoare frumoase ale parcului.
Parcul reprezinta una dintre cele mai reusite lucrari ale arhitectului-peisagist, apreciat de societatea inalta de atunci, I. Vladislavschi-Padalko. Planificarea si amplasarea zonelor a fost dictata de relieful cadrului natural si are un caracter asimetric. Principalele compozitii se succeda in trepte rand pe rand de-a lungul aleelor, ce duc linistite intr-o vale pitoreasca spre un lac mic. Colectia dendrologica reprezinta circa 150 de specii de arbori, arbusti si liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice.
Parcul Taul are si o retea impresionanta de alei, cararui si drumuri de peste 12,5 km. Accesul vizitatorilor in parc este liber.
Teritoriul ansamblului ocupa depresiunea unei vâlcele cu pante abrupte, ce descresc spre sud, si un teren cu relief domol pe care sunt amplasate cladirile ansamblului si parcul de sus. Nucleul compozitional si punctul central de contemplare a ansamblului este conacul, deschis vederii nu numai din limitele parcului, dar si ale satului, datorita pozitiei dominante în sat. În partea stânga a palatului, la umbra arborilor exotici, în jurul poienii pitoresti cu peluza si florarie au fost construite casuta de vilegiatura, casa pentru gazduirea oaspetilor, bucataria si grupul de cladiri cu destinatie auxiliara.
Formele acestor cladiri, proportionale cu anturajul, se combina reusit cu ansamblurile de vegetatie ce le camufleaza succedarea cadrelor peisajere.
Conacul este o cladire cu doua nivele, ridicata din piatra si caramida. La amenajarea parcului a luat parte vestitul dendrolog I. Vladislavskii–Padalka, discipol al scolii de pomicultura din Odesa, elaborând în anul 1900 planul de organizare al ansamblului. Organizarea functional–planimetrica a parcului este bazata pe principiul compozitional al gradinilor peisajere, solutia aplicata fiind strâns legata de ambientul natural. Orientarea directiei longitudinale a lantului de spatii deschise din vale si caderea în aceeasi directie a reliefului (diferenta de cote atinge 45 m) asigura deschiderea perspectivelor îndepartate ale peisajelor si ale tablourilor parcului, netinând cont de faptul ca pe povârnisuri si în vale sunt amplasate grupuri de arbori. În întregime, gradina se înscrie excelent în mediul înconjurator (padurea, localitatea, terenurile arabile).
Din punct de vedere functional, parcul este divizat în doua parti: parcul de sus si cel de jos. Despartirea se datoreaza influentei produse asupra proprietarului de parcul din preajma palatului „Petrodvoret”, la renovarea caruia a lucrat renumitul Rastrelli.
Parcul de sus, cu bogate specii de arbori si arbusti decorativi, este organizat pe un relief omogen. El se deosebeste prin amplasarea în cadrul lui a plantatiilor, cu o pondere peisajera deosebita, a diferiti arbori solitari. Variati dupa forma si coloritul coroanei, dupa efectul înfloririi: sofora plângatoare, forma de sfera a arborilor, stejarii piramidali, artarii cu frunza rosie si alba-pestrita – ei realizeaza o armonie a contrastelor.
Parcul de jos ocupa centrul, având un relief accidentat. Peisajul lui este compus din spatiile deschise ale poienilor de pe povârnisuri. Arbustii, de o frumusete inconfundabila în timpul înfloririi, pusi în valoare de pinul de munte, prezinta o decorativitate efectiva primavara si vara. Alternarea arborilor si grupurilor de arbori cu coroane diverse, sub raport geometric, creeaza un efect puternic, subliniat si de cromatica lor. Gradina silvica are functia de protectie a parcului de jos. Un loc deosebit îl ocupa peisajul poienilor, perspectivele liniare si aeriene. Poienile formeaza un lant de spatii deschise ce permit cuprinderea vizuala a peisajului apropiat, a celui departat, a compozitiei lor simetrice. În partea de jos este amplasat un lac cu insula, pe care, pâna în 1989, se mai afla boschetul original.
Ansamblul din satul Taul a suportat putine schimbari pe parcursul timpului si ramâne un monument de resedinta clasic caracteristic începutului sec. XX. În compozitiile lui peisajere si-au gasit concretizare cele mai adecvate idei de amenajare a gradinilor peisajere, elaborate în Europa la sfârsitul sec. XIX, iar multitudinea speciilor din gradina constituie un tezaur dendrologic pretios.

Citește tot

Pestera Emil Racovita

Una dintre cele mai mari pesteri din lume se gaseste in rocile de gips din satul Criva, judetul Edinet (cca 265 km nord de Chisinau). Are o lungime a galeriilor subterane de peste 89000 m si e dezvoltata in cateva nivele. Acest fapt o plaseaza pe locul trei printre pesterile din gipsuri si pe locul 8 in topul general al subteranelor gigantice de pe planeta. Pestera a fost descoperita in 1959 in urma unei explozii in cariera de gips de la Criva. Dupa ce s-a eliberat de apele subterane caverna a fost cartografiata de speologi. Ei au descoperit aici sali foarte mari: "Sala Cenusaresei", "Sala cu coloane", "Sala Daciei", "Sala de o suta de metri" si galerii numeroase, ce alcatuiesc adevarate labirinturi subterane, in care te poti pierde lesne, ca pana la urma sa gasesti cu greu unica iesire spre lumina zilei. In caverna sunt doua fantani mari care fac legatura dintre diferite nivele subterane, unele galerii fiind inundate permanent de apele abundente in pestera. Au mai fost descoperite circa 20 de lacuri subterane: "Lacul albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus" s.a., apa carora, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii "E. Racovita" este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite.
Pestera poate fi vizitata in grupuri mici numai cu ghid-speolog experimentat. Fiecare persoana trebuie sa fie dotata cu echipament speologic.

Citește tot

Castelul lui Manuc Bei

In 1881 in Hancesti (36 km vest de Chisinau) in mijlocul unui parc au fost construite un "Castel de vanatoare" si un Palat pe mosia lui Manuc Bei, o personalitate cunoscuta la inceputul sec. XIX. Amintim ca in Palatul lui Manuc de la Bucuresti a fost negociata si incheiata Pacea de la Bucuresti in 1812 intre Imperiile Rus si Otoman, in urma caruia Basarabia trece sub protectoratul Rusiei. Manuc Bei primeste mosii imense intr-o zona pitoreasca de codru, unde el isi petrece ultimii ani din viata. Copiii si nepotii lui il angajeaza pe celebrul arhitect A. Bernadazzi pentru a proiecta si inalta in centrul orasului un castel de vanatoare si Palat intr-un ansamblu arhitectonic unic in stil eclectic. Din 1979 Castelul de vanatoare este transformat in muzeu, in care functioneaza permanent mai multe expozitii: "Harti si Documente", "Vestigiile arheologice din tinut", "Natura Tinutului", "Domnitorii Moldovei", "Etnografia", diarama "Batalia Iasi-Chisinau in Razboiul II Mondial” etc

Citește tot

Casa-muzeu "Constantin Stamati"

O personalitate remarcata in literatura autohtona este Constantin Stamati (1786-1869), care in opera sa a incercat sa renasca trecutul glorios pentru "luminarea neamului sau". A fost un scriitor iluminist, care a ramas in literatura romana prin creatiile sale: "Suceava si Alexandru cel Bun in sec. XV", "Domnul Moldovei", "Marele Stefan al VI-lea si bravul sau hatman Arbore", "Neneaca, cuconasul ei si dascalul", "Geniul vechi al romanilor si romanii de astazi", "Despre Basarabia si cetatile ei vechi", etc.

In 1866 este ales membru al Societatii Literare Romane. A avut mai multe pasiuni: a fost membru al Societatii de Medici si Naturalisti, membru al Societatii Imperiale de Istorie si Antichitati din Odesa, cunostea limba franceza, rusa si greaca, a detinut mai multe functii importante la Chisinau. Era un bun prieten cu Al. Hajdeu, Gh. Asachi, C. Negruzzi s.a., iar in timpul aflarii in exil al poetului rus A. Puskin se imprietenesc si calatoresc impreuna.

Spre sfarsitul vietii se retrage la conacul sau de la Ocnita, unde in 1869 se stinge din viata

Citește tot

Casa muzeu Igor Vieru

Igor Vieru (1923 – 1988) a fost o personalitate marcanta printre artistii plasticieni din Moldova. Impreuna cu Mihai Grecu si Valentina Rusu – Ciobanu au stat la baza scolii nationale de pictura. Creatia sa s-a impus printr-o expresiva conceptie originala, o legatura profunda cu traditii populare, precum si printr-o viziune proprie asupra categoriilor fundamentale a existentei umane. Opera sa insumeaza circa 70 picturi si 12 culegeri de ilustratii de carte. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se remarca: "Primavara", "In satul natal", "Balada despre pamant", "Toamna", "Sarbatoare la Cernoleuca", "Mesterul Manole", ilustratiile la cartile cu povesti "Pacala si Tandala", "Harap Alb", "Capra cu trei iezi", "Guguta", "Fat Frumos si soarele", etc.

Citește tot

Casa-muzeu "Alexei Mateevici" din s. Zaim

Desi a trait o viata scurta, Alexei Mateevici (1888 – 1917) se inscrie printre personalitatile de vaza din elita culturala autohtona. Lui ii apartin celebrele cuvinte ale imnului Moldovei "Limba noastra".
Fiind preot, poet si publicist a lasat in urma sa mai multe publicatii cu caracter istoric si teologic: "Cand si cum s-au crestinat moldovenii", "Tipariturile noastre vechi", "Gavriil Banulescu – Bodoni" etc. Traduce in romana din clasicii literaturii universale.
In 1916 se inroleaza in armata ca preot militar. Peste un an se stinge din viata, iar peste 10 ani post-mortem este publicat la Chisinau volumul sau "Poezii".

Citește tot

Bastina fabulistului A. Donici

La circa 30 km de la or. Orhei (sau circa 40 km spre nord de la Chisinau), intr-o zona pitoreasca de codru se gaseste satul Donici (in trecut Bezeni) unde s-a nascut marele fabulist moldovean Alexandru Donici (19.01-1806-21.01.1865), clasic al literaturii romane. Din 1976 in conacul familiei Donici functioneaza un muzeu in care sunt expuse piese ce reflecta viata si activitatea fabulistului. Casa este plasata in mijlocul unui parc mic, iar in preajma se gaseste o mica bisericuta stilizata a familiei Donici. Alexandru Donici si-a inceput in tinerete cariera militara la liceul de profil din Petersburg, dupa care revine la bastina si activeaza la inceput in Chisinau, la Iasi, apoi la Piatra-Neamt. Practica avocatura, dar si scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine si I.Kralov. La 1840 si 1842 editeaza doua carti de "Fabule" cu opere proprii si traduceri. In cooperare cu C. Negruzzi traduce si publica "Satire si alte poetice compuneri" de A.Cantemir, traduce poemul lui A. Puskin "Tiganii" (1837) si alte creatii ale clasicilor literaturii universale.
Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: "Antereul lui Arvinte", "Musca la arat", "Racul, Lebada si Stiuca" s.a.

sursa: itravel.md

Citește tot

Toltrele Prutului

Situat la cca 200 km de Chisinau, satul Cobani, conform ultimelor investigatii istorice este localitatea cu cea mai timpurie atestare documentara de pe teritoriul Republicii – anul 1374, pe cind se numea Zubreuti. Linga acest sat, de-a lungul Prutului, isi are inceputul unul dintre cele mai impresionante monumente ale naturii din tara: sirul toltrelor, formatiune specifica zonei Prutului de Sus si o prezenta unica in Europa. Savantii, acestei salbe de perle naturale, i-au spus lant de recife coraliere sau calcaroase, iar bastinasii le-au botezat “tiglaie”, insa cartile de specialitate le numeste “toltre”, cuvint preluat din limba poloneza.

“Stincile Prutului” sau “Toltrele” se afla concentrate pe o suprafata restrinsa, in bazinele riurilor mici Larga, Vilia, Lopatnic, Draghiste, Racovat, Ciuhur si Camenca, riuri care se varsa in portiunea Prutului de Mijloc. Desi fragmentate puternic in mai multe locuri, lanturile de recife se mai prezinta si astazi ca un organism unitar ce se intinde pe o distanta de aproape 200 km. Deci, daca ar fi sa le localizam, “Toltrele Prutului” nu se afla direct pe malul Prutului, ci in bazinele afluentilor Prutului, la o distanta de citiva km de malul sting al Prutului.

Lanturile de recife calcaroase din nordul Moldovei sunt constituite din schelete de corali, moluste, scoici, alge, animale si organisme marine, care umpleau marile tropicale Tortoniana si Sarmatica acum 10-20 milioane de ani. Aceste recife basarabene au aceeasi geneza ca si marele lant coralier din Australia, numai ca cel de acolo se afla aproape in intregime sub apa, virfurile lui iesind din ocean la o inaltime de 2-5 m pe cind recifele noastre ajung sau trec cota de o suta de metri. Si toata inaltimea lor se afla pe uscat, de unde pot fi admirate in toata maretia si splendoarea lor.

La 3 km de piriul Camenca se afla un recif fragmentat in doua portiuni dezintegrate, una numindu-se “La capatul Stincii” si a doua “Stinca Mare”. Intr-o grota din aceasta din urma se gaseste o statiune umana din paleolitic si mezolitic. In straturile ei adinci de peste 5 m, au fost gasite oase de animale fosile si unelte de munca din silex. Deasupra recifului s-au pastrat urmele unei cetati din neolitic, protejata de malurile abrupte ale stincii si de un val de pamint.

Oricit ar parea de neverosimil, dar in toata Europa, de la strimtoarea Gibraltar pina la muntii Ural, numai in Moldova pot fi vazute si studiate aceste minuni ale naturii pline de mister.
Welcome to Moldova!!!

Sursa: itravel.md

Citește tot

Cetatea Soroca

Se găseşte in mijlocul oraşului Soroca, la circa 160km spre nord de Chişinău. In perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăţi la Nistru, 2 cetati pe Dunare si 3 cetati in nordul tarii. In asa fel, cu un adevărat "brau de cetati din piatra", erau protejate hotarele ţării. Cetatea Soroca a fost construită la trecatoarea peste Nistru pe locul unor fortificatii mai vechi. La 1499, din porunca Voievodului Stefan cel Mare, este înălţată o cetate pătrată din lemn pe locul fortăreaţă genoveze Olihonia (Alciona). Intre anii 1543-1546, în timpul domniei lui Petru Rares, cetatea este rezidita din temelie de piatra, asa cum o vedem si astazi, adica rotunda cu diametrul de 37,5 m si cu cinci bastioane egal departate intre ele. Meşteri au pus la baza calculelor lor legea supremă a armoniei "secţiunea de aur", fapt care face cetatea unicala printre mostrele de arhitectura defensivă din Europa.

Cetatea Soroca mai este cunoscută si drept loc unde s-au intrunit ostirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir si armatele rusesti conduse de tarul Petru I in timpul campaniei de la Prut impotriva ostasilor turci in a. 1711. In cetate au mai fost: Bogdan Hmelnitchi, Timus Hmelnitchi, Alexandru Suvorov s.a.

Fortareata este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat asa cum l-au conceput meşteri, iar in bastionul de la intrare exista o biserica mica militară.

Cetatea Soroca este o cetate moldoveneasca din secolul XV, intemeiata de Ştefan cel Mare, în fata vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortarete genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruita ulterior de catre Petru Rares, care a reconstruit zidurile in piatra.

Citește tot

Bucataria nationala moldoveneasca

Bucataria nationala moldoveneasca a influentat mult bucatariile traditionale ale altor popoare de pe teritoriul ei, si in acelasi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineana, bulgara, gagauza, rusa, iar in secolele trecute din bucatariile greceasca si turceasca.

Traditionale pentru bucataria autohtona sunt bucatele pregatite din cele mai variate legume: rosii, ardei, vinete, varza alba, fasole, ceapa, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite la pregatirea salatelor si sosurilor, ele sunt coapte, inabusite, murate, sarate sau marinate, obtinindu-se astfel adevarate opere de arta culinara. Un colorit specific reda bucatariei traditionale o diversitate mare de bucate din porumb si faina de porumb: crupe, copturi, supe, fulgi, bauturi nealcoolice, etc. Mai cunoscuta este mamaliga – un terci din faina de porumb cu gust fin si delicios. Mamaliga este servita cu jumari, fripturi, brinza, smintina etc.
In bucataria moldoveneasca un rol aparte le revine produselor din carne, in special la pregatirea bucatelor calde, dar si aperitivelor. Este populara zama de pui, bors, tocana, friptura si costita din carne de porc, mici din carne de vita, mangea din carne de berbec. Multe bucate din carne si peste sunt preparate la gratar deasupra carbunelui de lemn incins. Produsele astfel pregatite sunt de obicei anterior marinate.

Nici o sarbatoare traditionala nu se petrece fara sarmale, racituri, taitei cu carne de pasare etc. Masa de sarbatoare in Moldova este cu gust impodobita cu bucate delicioase din faina de griu: prajitei, copturi, invartite, placinte, sarailii cu fructe, legume, nuci etc.
In diferite zone ale Moldovei predomina bucataria locala: in zonele de est ucrainenii prefera renumitele borsuri, la sud bulgarii va pot servi cu un sos traditional – mangea din pui, iar gagauzii – cu sorpa, o supa din carne de berbec, pregatita cu multe mirodenii, in comunitatile de rusi sunt populare pelmeni – un soi de coltunasi cu carne, etc.
In bucataria moldoveneasca sunt servite o gama variata de bauturi traditionale: compoturi, sucuri din fructe, dar si bauturi tari: vinuri, divinuri, brendi, tuica, etc.

Viticultura in Moldova are traditii multiseculare. Celebrele vinuri moldovenesti sunt cunoscute si apreciate departe peste hotarele tarii. Ele pot fi seci, pentru desert sau tari, pot avea un buchet variat de arome si nuante cromatice. La pregatirea vinurilor sunt folosite soiuri europene: Sovignon, Cabernet, Muscat etc., dar si cele moldovenesti: Feteasca, Rara neagra, Moldova etc.

Bauturile tari: rachiurile, brendy si divinurile sunt pregatite dupa tehnologiile traditionale.

Daca ati indragit deja bucataria moldoveneasca, va propunem retetele celor mai raspindite mincaruri nationale.

Ciorba taraneasca
500 g carne de vita, 20 pastai de fasole verde, un morcov, un patrunjel (radacina si frunzele), 0,5 telina (radacina si frunzele), o ceapa, 1/6 varza, 3-4 cartofi, 2 rosii, 0,25 lingurita piper rosu, cvas, verdeata, smintina, sare.
In zeama de carne se adauga morcovul, patrunjelul, telina, ceapa, totul taiat bastonase, fasole verde taiata bucatele, se fierbe 15 minute, se adauga varza taiata ca taiteii, cartofii taiati felii si rosiile. Cind legumele se inmoaie, se adauga cvasul fiert, verdeata (leusteanul, patrunjelul, mararul), sarea, piperul, se lasa sa dea in clocot, apoi vasul se lasa la foc mic 30 minute si se drege cu smintina.

Zeama de pui
Un pui, 2 pahare fasole verde, 4 cepe (se poate folosi si ceapa verde), 2 morcovi, un patrunjel, 0,5 telina, 4 linguri smintina, un ou, 1-1,5 pahare cvas, sare, piper, verdeata.
Se prepara zeama de pui, se adauga legumele taiate (fasole verde, patrunjel, morcov, ceapa, telina) se lasa sa fiarba pina se inmoaie totul (15-20 minute). La sfirsitul fierberii se adauga cvasul fiert, se drege cu sare, se lasa sa dea in clocot si se ia de pe foc. Se adauga smintina batuta cu ou, si se amesteca bine sa nu se coaguleze oul.

Mici
Pentru o portie: 100 g carne de vita, 170 g carne de porc, 25 cm de intestin subtire de porc, 30 g slanina, 2 pahare zeama, piper negru macinat, frunze de patrunjel si marar, sare, usturoi dupa gust.
Carnea de porc si de vita se trece prin masina de tocat, se adauga usturoiul presarat cu sare si pisat, piperul macinat, putina zeama si se amesteca bine. Cu aceasta compozitie omogena se umple intestinele dindu-le forma de cirnatei, se pune pe gratarul uns cu slanina si se prajeste pe ambele parti. Se pot praji si pe tigaie. Se serveste cu o garnitura de legume si cu mujdei.
Pentru prepararea mujdeiului se presara usturoiul cu sare si se piseaza foarte bine pina devine ca o alifie in care se adauga bulionul de carne, frunzele tocate de patrunjel si marar. Se poate folosi piper negru sau rosu dupa gust.

Mamaliga
Mamaliga este mincarea moldoveneasca traditionala. Se fierbe din faina de macinis fin cernuta si uscata in rola. Cel mai bine se fierbe intr-un ceaun sau un vas cu peretii grosi. La prepararea mamaligii este importanta proportia exacta a apei si fainii.
Faina se adauga progresiv, sub forma de ploaie, in apa in clocot si sare, amestecind incontinuu. Se fierbe la un foc mic 40-45 minute, ultimele 10-15 minute focul trebuie se fie micsorat sau mamaliga sa fie pusa la baie marina.

Citește tot

Orheiul Vechi

Complexul arheologic Orheiul Vechi este amplasat in valea raului Raut, un afluent de dreapta al Nistrului, intre satele Trebujeni si Butuceni, raionul Orhei, la distanta de 60 km spre nord-est de la orasul Chisinau, intr-o zona istorico-geografica bine delimitata, vestita si constientizata de catre autohtoni din timpurile stravechi drept Codrii Orheiului sau Tara Orheiului - care reprezenta in vremurile istorice o unitate teritorial-administrativa distincta ce se includea perfect in sirul multiplelor tari medievale romanesti din imensul spatiu carpato-nistrean. La Orheiul Vechi natura si civilizatia umana s-au impletit organic, formand un tablou perfect al lucrarilor lor milenare.

Numele rezervatiei arheologice si, respectiv, cel al complexului muzeal, provine de la denumirea unei localitati istorice, orasul medieval Orhei, care a existat pe aceste meleaguri in sec.XV-XVI, denumire evoluata in Orheiul Vechi, dupa parasirea asezarii date si intemeierea in alt loc a unui oras nou, cu acelasi nume, perpetuata pana la etapa actuala.

Obiective turistice
In cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimiteaza cateva constructii monumentale din piatra, care prezinta un interes deosebit, atat din punct de vedre stiintific, cat si din punct de vedere muzeografic. Printre acestea se remarca cinci obiective: cetatea getica, cetatea medievala, feredeul, hanul si biserica;deasemene in malurile prapastioase ale Rautului sau format o multime de pesteri mai mici sau mai mari, sapate in stancile calcaroase.Primul complex rupestru situat la extrema de nord al sirului de pesteri, la circa 500 metri spre est de la biserica Sfanta Maria, este Manastirea lui Bosie, aflata la o altitudine de 20-30 m mai sus de apa Rautului. Ea reprezinta un complex foarte arhaic, cu o arhitectura bine gandita, alcatuit din galerii amenajate in cateva randuri, cu o biserica rupestra, compartimentata cu altar si naos, chilii spatioase, inscriptii din sec.XVI-XVII, etc.
Al doilea complex rupestru, aflat la circa 30-60 de metri mai sus de nivelul apei Rautului, se gaseste la vest de Manastirea lui Bosie, sub talpa citadelei geto-dace, in regiunea bisericii Sfanta Maria si mai spre vest. Complexul cuprinde circa 30 de pesteri, unele inaccesibile in lipsa echipamentului special, amenajate in cateva randuri orizontale in stanca calcaroasa pe o portiune de circa 250 metri. In peretii de calcar ai chiliilor s-au pastrat diferite semne incizate, care in unele cazuri se aseamana foarte mult cu semne din perioada evului mediu timpuriu, observate in complexe similare din diferite regiuni pe ceramica, caramizi sau pe pietre.
Al treilea complex rupestru este Manastirea Pestere, aflata la inaltimea de aproximativ 60 metri deasupra apei raului, in continuarea chiliilor precedente, cu circa 50 m mai spre vest. Manastirea este alcatuita dintr-o splendida biserica rupestra cu altar, naos, pronaos si pridvor, cu un grup impresionant de chilii monahale, un coridor cu scari de acces spre Raut, in parte prabusite, si un tunel superb, mai nou, de la 1820, care strabate stanca dinspre satul Butuceni, fiind incununat deasupra intrarii cu o clopotnita, amplasata la suprafata stancii mai tarziu, in 1890, si care reprezinta un simbol inalienabil al locasului sfant subteran. Langa clopotnita, deasupra bisericii rupestre, exact la marginea prapastioasa a promontoriului, este instalata o cruce masiva din piatra, datata cu sec.XVIII, care se imbina organic in peisajul sacru al acestei manastiri rupestre

Trasee turistice
Chisinau-Ivancea-Orheiul Vechi-Cricova-Chisinau 120 km.
Acesta este unul dintre cele mai cunoscute trasee turistice din Moldova, iar complexul muzeal Orheiul Vechi si orasul subteran al vinificatorilor Cricova sunt pe buna dreptate considerate veritabile carti de vizita ale tarii. Drumul de la Chisinau spre Ivancea trece printr-o zona cu sate mari si podgorii intinse. Denumirile localitatilor de aici incununeaza demult etichetele vinurilor de marca: Cricova, Magdacesti, etc.
La Porumbeni gasim Institutul de Selectie a culturilor de camp, cunoscut prin numeroase soiuri de plante obisnuite. De la Peresecina doritorii pot devia de la traseu (10 km spre stanga) spre satul Donici, unde se gaseste casa-muzeu a cunoscutului fabulist moldovean Alexandru Donici. La kilometrul 40 traseul nostru urmeaza spre Ivancea, un sat vechi, in care este amenajat un frumos Muzeu al Mestesugurilor Populare. Nu exista meserie traditionala in Moldova, care sa nu-si fi gasit loc printre exponatele din conacul lui Balios (sec. XIX).
Cativa kilometri mai departe se afla un minunat sat al pietrarilor Branesti, unde casele, portile, hogeacurile sunt impodobite cu flori de piatra si coloane cioplite cu multa maiestrie de artizanii locali. Peste putin timp se va ajunge si in valea raului Raut, care poate fu asemanata cu o palnie a istoriei. Printre stancile de aici calatorul va fi surprins sa descopere ruinele a trei orase: unul antic geto-dacic, altul tataresc „Seihr-al-Gedid” si al treilea medieval moldovenesc. Pe versantul de nepatruns inca in secolele medievale timpurii functioneaza si azi o manastire ortodoxa rupestra. In satul Butuceni s-a pastrat un mediu traditional rural, care predispune vizitatorul la un sejur linistit. Se poate vizita o curte taraneasca din sec XIX, azi transformata in muzeu. Calatoria va continua de-a lungul Rautului prin canionul sau pitoresc pana la Nistru, unde poate fi vazut lacul Dubasari si hidrocentrala.
Pana a ajunge in Chisinau pe soseaua Balcani, recomandam o vizita de cateva ore in orasul subteran al vinificatorilor Cricova. Se zice ca beciurile de aici sunt cele mai mari din lume. O degustatie de vinuri la Cricova va va apropia de cultura, traditia si maiestria vinificatorilor moldoveni.

Citește tot

Doinita Gherman - Welcome to Moldova!

Doinita Gherman-Welcome to Moldova!-Eurovision Song  Contest 2012 Baku

 

Citește tot

Trompeta, muzica de petrecere moldoveneasca

Alexandru Lozanciuc - Dor de mama [www.MuzLab.net]

Asculta mai multe audio diverse

Alexandru Lozanciuc - Am un sfat pentru barbati

Asculta mai multe audio diverse


Ion Suruceanu - Numai tu

Asculta mai multe audio diverse


Maria DRAGAN - Vai sarmana turturica

Asculta mai multe audio populara


Valeriu Cornea - Dar eu continui sa te iubesc

Asculta mai multe audio pop


Nicolae Sulac - La o margine de drum

Asculta mai multe audio diverse

Citește tot

Welcome to Moldova

Film about Moldova

Fiţi bine veniţi în Republica Moldova pe a cărei suprafaţă de 33,846 km2 trăiesc 3,424 millioane de oameni ospitalieri. Merită să veniţi în Moldova pentru că aici puteţi vedea tradiţia vie, sate aproape neatinse care işi trăiesc viaţa simplă de zi cu zi. Navigînd prin această călătorie virtuală veți afla mai multe detalii despre R.Moldova. Bine aţi venit în Moldova!,

Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potenţial turistic, reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobişnuită diversitate de rezervaţii peisajistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de valoare europeană şi mondială.

Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sînt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate şi frumuseţe.

Citește tot

Contact

Welcome to Moldova ! 
Acest blog a fost creat cu scopul de a descoperi și promova tradiţia, natura și obiectele turistice din Republica Moldova.
Dacă ești student/ă la Jurnalism, Comunicare, sau poate ai o ştire un articol interesant despre tradiţia, natura, turismul, cultura din localitatea ta și nu numai, atunci  poţi sa ne scrii la adresa de e-mail: welcome_tomoldova@yahoo.com și noi vom fi bucuroși să  iți postăm articolul tau pe blogul  welcome-to-moldova.blogspot.com



Scrieține cu ajutorul formularului de mai jus.

Citește tot

Muzica moldovenească

Muzica moldovenească reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului şi în ea se reflectă sufletul fiecărui moldovean, ea înseamnă şi profunzime muzicală, şi temperament, şi omagiul adus strămoşilor, şi libertatea gîndirii muzicale, şi cîntecul de leagăn al mamei, şi un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a cîteva zile. Cultura muzicală moldovenească este ceea, ce ne uneşte cu ţările − vecine, în pofida diferenţelor naţionale şi confesionale.

Cultura muzicală din Moldova, expusă pe parcursul secolelor influenţei culturii popoarelor vecine, s-a conturat ca una originală. Formele ei iniţiale reprezintîndu-se prin cîntece populare: colinde, cîntece de petrecere, de nuntă, de înmormîntare.

Muzica populară moldovenească mai include şi astfel de forme ca bocetul şi romanţa orăşenească. De asemenea, creaţia populară include şi foarte multe melodii instrumentale. Muzica populară pentru Moldova are aceeaşi importanţă ca şi literatura secolului al XIX-lea pentru Rusia, iar pentru Germania – muzica şi filosofia clasică. Ea este polifonică, complexă, are o multitudine de variante.

Asupra culturii muzicale moldoveneşti ale cărei rădăcini se trag din Tracia antică, o oarecare influenţă a avut-o dependenţa politică de circa 200 de ani a Moldovei faţă de Turcia. Nici influenţele slavone străvechi nu sunt străine folclorului moldovenesc. În plus, un rol important în dezvoltarea artei muzicale din Moldova a avut influenţa maghiară şi cea română. Însă cu toate acestea, cultura muzicală moldovenească s-a format ca una integrală şi originală, cu trăsăturile sale specifice, a reuşit să îmbine influenţe diferite, uneori contradictorii, bazîndu-se pe fundamental cultural solid al strămoşilor săi.

Un loc aparte în dezvoltarea culturii muzicale moldoveneşti îl are creaţia compozitorilor clasici din Moldova. Astăzi numeroase străzi şi instituţii de învăţămînt din întreaga ţară poartă numele lui Gavriil Muzicescu, Ciprian Porumbescu, Eugen Coca, Ştefan Neaga, iar studiul creaţiei lor a fost inclus ca subiect obligatoriu în programele academice ale şcolilor şi universităţilor. Aceştia sînt compozitorii, care au adus faimă Moldovei. Ei au reuşit să abordeze în creaţia sa majoritatea genurilor şi curentelor muzicii clasice.

Chiar daсă muzica moldovenească are tradiţii naţionale profunde, în ultimele decenii se dezvoltă tot mai mult curentele muzicii contemporane – jazz, rock, muzica electronică.

Nu putem lăsa fără atenţie nici arta muzicală din filme, mai ales creaţia lui Eugen Doga. Acest compozitor a compus muzică pentru mai mult de 200 de filme, printre care pot fi numite „Jamila”, „Lăutarii”, „O şatră urcă spre cer”, „Dulcea şi tandra mea fiară” şi multe altele. Aceste melodii sînt cunoscute şi adorate de un număr mare de persoane nu numai în Moldova, ci şi în afara hotarelor ei.

Citește tot

Arta si traditii populare moldovenesti

Traditii si arta populara

Moldova se mindreste cu o bogatie de traditii in arta populara, in special cu confectii originale si colorate, produse de olari, timplari, tesatori, cioplitori de lemne, mesteri in prelucrarea pietrei. Una dintre cele mai vechi meserii este olaritul. in trecut oalele, ulcioarele, farfuriile, si cratitele din ceramica au fost folosite in viata de toate zilele. Arta ceramicii este de o inalta calitate, se deosebeste prin diversitatea formelor, marimilor si prin varietatea ampla a desenelor si culorilor. Mestesugul tesutului s-a raspindit datorita unei vechi traditii conform careia mireasa trebuia sa ofere drept zestre covoare tesute cu mina ei. Covorul moldovenesc este, de obicei, neted, executat din lina pura sau amestecata cu bumbac, cinepa, in, matasa, cu ornamente multicolore.

Sarbatorile sunt mereu desfasurate in “casa mare”, cea mai frumoasa odaie dintr-o casa moldoveneasca. Pastrind o veche traditie, un moldovean isi va impodobi “casa mare” si isi va invita aici rudele, prietenii, vecinii si cunostintele. “Casa mare” nu e doar camera de zi, este de asemenea un loc al memoriei pentru rudele din familie. Peretii sunt decorati cu fotografii ale rudelor, parintilor, copiilor si nepotilor, cu prosoape brodate din stofa de casa.

Nuntile azi se petrec in “casa mare”. Ceremonia moderna include traditia veche de nunta, cind are loc inchinarea in fata parintilor in semn de recunostinta si respect. Cintecul, dansul si veselia continua pina la revarsatul zorilor. Dimineata oricine se poate apropia pe o clipa de mireasa, tinind un copil in brate. Astfel, conform obiceiului, mireasa va fi sigura ca in viitor va avea o casa plina de copii. Tinarul sot isi conduce sotia pina in pragul casei lor. Dar inaite ca sa paseasca pragul casei cuplul este improscat cu graunte – in semn de prosperitate.

O maxima moldoveneasca spune: “persoana care nu a construit o casa, nu a crescut un fiu, nu a sapat o fintina si nu a sadit un pom si-a trait viata in zadar”. Iata de ce satele moldovenesti sunt ait de verzi, casele sunt atit de frumoase si poti vedea fintini de-a lungul strazilor.

Ca regula, moldovenii sapa fintini in strada, in drum sau pe cimp dar nu in ograda. Scopul este sa oferi apa oricui ca sa-si poata potoli setea.

Citește tot

Istoria Republicii Moldova

Acest teritoriu, dintre Prut si Nistru a fost populat inca din timpurile epocii Paleolitice. Cercetarile arheologice atesta ca omul a locuit aici cu 7000 de ani i. C. Un foarte interesant muzeu arheologic din orasul Chisinau ofera destule dovezi in acest sens.

Azi, Republica Moldova reprezinta mai putin din jumatate din Principatul Moldova, partea lui estica. De-a lungul secolelor Moldova, ca si alte doua principate romanesti (Valahia/Muntenia/Tara Romaneasca si Transilvania) formate urmare a destramarii Daciei istorice, a fost victima frecventelor cotropiri si razboaie. Motivul principal al interventiilor a fost situatia geografica strategica ale acestor locuri, rezervindu-le rolul de un coridor, o cale istorica ce leaga Asia si Europa, slavii de Balcani. Romanii, hunii, tatarii, slavii, turcii, ungurii, germanii si multe alte popoare au trecut prin acest teritoriu, perceput drept o "poarta”, un “drum” intre Muntii Carpati si Marea Neagra.

Dupa cum e mentionat mai sus, teritoriul actual al Republicii Moldova a facut parte din Dacia, partial fiind cucerita de romani in anul 101-106 d.C. In 130-160 frontiera de est a Imperiului Roman a fost fortificata de Hadrian, succesorul Regelui Roman Traian, fortificatii cunoscute astazi sub denumirea de Valul lui Traian (situat in stepele Bugeacului, la sudul R. Moldova de astazi, in zona oraselor Leova si Cahul), romanii controland gurile Dunarii. In secolul al 13-lea aceste tinuturi au fost ocupate de tatari, urmare a invaziei tataro-mongole din 1241. Moldova apare in calitate de stat independent in sec al XIV-lea. Primul document care se refera la “Tara Moldovei“ dateaza cu anul 1359 d.C.

Perioada de glorie in devenirea statului moldovenesc medieval – situat intre Muntii Carpati, Dunare si Marea Neagra – este legata de anii domniei lui Stefan al III-lea (1457-1504 d.C.), numit si Stefan cel Mare si Sfint. Acest conducator a avut un rol stralucit in istoria tarii, stiind sa apere suveranitatea Moldovei in confruntarile cu ienicerii turci, cu ostirile regale ungare si poloneze si ale hanilor Crimeii. Stefan cel mare era cunoscut ca un bun diplomat si un vrednic conducator militar, in timpul domniei sale nici unei tari nu i-a reusit sa cotropeasca Moldova. Mai multi conducatori de tari au apreciat iscusinta lui Stefan al III-lea in luptele pe care le-a dus si care au facut sa opreasca invaziile din est catre Europa. El a avut 47 de batalii si a construit 47 de biserici pe acele locuri in memoria acestor lupte. Stefan cel Mare este un adevarat erou national atat in Republica Moldova cat si in Romania.

In secolul al XVI-lea (prin campania Sultanului Suleiman I din 1538), Imperiul Otoman a impus statului Moldovenesc calitatea de vasal, moldovenii platind tribut Imperiului Otoman aproape 300 de ani. Insa niciodata nu a facut parte din Imperiul Otoman in calitate de pashalik.

Dupa Razboiul Ruso-Turc din anii 1806-1812, partea estica a Moldovei, intre riurile Prut si Nistru, a revenit Rusiei. Ea a capatat denumirea de Basarabia, denumire provenita de la pamanturile ce apartineau pe tiimpuri dinastiei Basarab (din Valahia), situate la est de gurile Dunarii (Basarabia de Sud de astazi si sudul Republicii Moldova). Iar teritoriul Moldovei de la vest de Prut a ramas sub turci, care in 1959 s-a unit cu Valahia (Tara Romaneasca) pentru a crea Romania.

La 2 decembrie 1917, folosindu-se de slabiciunea Rusiei cauzata de revolutia comunista a bolsevicilor, Sfatul Tarii, organl legislativ de la Chisinau, proclama Republica Democrata Federativa Moldoveneasca, ca parte componenta a Republicilor Federative din Rusia, iar la 24 ianuarie, acelasi organ legislativ proclama independenta de Rusia si creareza Republica Democratica Moldoveneasca. La 27 martie 1918, urmare a amenintarilor de izolare si de 'absorbtie' de catre Ucraina, prin decizia majoritatii membrilor Sfatului Tarii (86 pentru, 3 impotriva si 36 abtineri), noua democratie proclama unirea cu Romania.

Uniunea Sovietica nu a recunoscut "pierderea" acestui teritoriu, si in anul 1924 a creat Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM) in zona de la est de riul Nistru, parte a Ucrainei Sovietice, ulterior MASSR devenind cap de pod pentru pretentiile teritorile ale Uniunii Sovietice fata de Romania.

Urmare a Pactului sovieto-german al lui Stalin si Hitler, cunoscut prin denumirea Molotov-Ribbentrop -- ministrii de externe ce au semnat acordul, si a Protocolului secret din anexa (care a imparit sfere de influenta in Europa de Est), la 26 iunie 1940, Uniunea Sovietica, resueste sa ia controlul asupra Basarabiei prin actiuni armate, Romania acceptand ultimatumul sovietic de evacuare a acestui teritoriu in 48 ore. Noua Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM) a fost creata. Administratia sovietica de la Moscova a hotarit sa cedeze Ucrainei o parte din teritoriul Moldovei istorice: Nordul Bucovinei (fostul judet Hotin) si Basarabia de Sud (fostele judete Bolgrad si Ismail) precum si tinutul romanesc Herta, iar estul RASSM (actuala Transnistrie) sa faca parte din RSSM.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial (1941-1944) teritoriul RSSM si alte teritorii romanesti a revenit Romaniei. In 1944 trupele sovietice au recapatat controlul asupra RSSM. Grupe de rezistenta anti-sovietica (Arcasii lui Stefan, Armata Neagra, Sabia dreptatii, Grupul lui Filimon Bodiu), concentrate in codri si de-a lungul raului Nistru, au creat probleme noii puteri sovietice in perioada dupa al II Razboi Mondial. Ultimele insule de rezistenta armata au fost lichidate la mijlocul anilor '1950, iar membrii grupurilor au fost trimisi in GULAG sau executati.

Populatia bastinasa de romani moldoveni au cunoscut deportarile in masa in 1940, 1944 si 1949, foametea orcestrata de puterea sovietica in 1946-1947 (similara foametei din Ucraina din 1932-1933) si colectivizarea unde si-a pierdut proprietatea privata, inclusiv pamantul, fiind fortati sa devina kolhoznici. In locul celor deportati zeci de mii de rusi si ucraineni au fost adusi in Moldova din alte republici sovietici.

Spre sfarsitul anilor '1980 in Moldova a inceput miscarea de eliberare nationala. Limba romana (oficial numita moldoveneasca) a capatat statut de limba de stat/oficiala la 31 August 1989 si a trecut de la alfabetul chirilic impus de URSS in 1940 la cel latin, urmare a presiunilor sociale si a votului istoric din Sovietul Suprem (parlamentul) al RSSM, care era compus in mare parte din adeptii miscarii nationale.

La 27 august 1991, Republica Moldova a obtinut independenta sa si a devenit stat suveran, adoptand drapelul propriu (tricolorul), imnul de stat national. Independenta a venit cu un pret. Kremlinul a initiat si sprijinit doua conflicte (in estul Nistrului si in sudul Republicii Moldova), care a dus la un scurt dar singeros razboi cilvil in anul 1992. Confruntarile in interiorul Moldovei au inceput atunci cind separatistii de la Tiraspol, fost capitala a RASSM, au initiat o rebeliune armata impotriva organelor statale constitutionale la Tiraspol, Dubasari si alte orase din stanga Nistrului. Separatistii, fiind sustinuti militar de Armata 14-a Federatiei Ruse, au reusit sa ia controlul teritoriului din stanga Nistrului (cu exceptia a sase localitati unde localnicii, detasamentele de voluntari au opus rezistenta armata) si a orasului Tighina din dreapta Prutului. Administratia dela Tiraspol a declarat crearea Republicii Moldovenesti Trans-Nistrene, care nu este recunoscuta de nici o tara din lume. Administratia de la Tiraspol este unul din ultimele locuri din lume unde se practica o adevarata forma stalinista, autocrata de guvernare, supranumita "Uniunea Sovietica in miniatura."

Citește tot

Turismul în Republica Moldova

Deşi are o suprafaţă mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potenţial turistic, reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobişnuită diversitate de rezervaţii peisajistice sau landşafturi naturale şi monumente geologice unice, de valoare europeană şi mondială.

Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sînt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate şi frumuseţe.

Turismul rural

Comunităţile agricole şi pitoreştile noastre sate pot oferi diferite servicii turiştilor care doresc să se odihnească în sînul naturii:

– cazare în case tradiţionale de tip rural;
– posibilitatea de încadrare în activităţi şi preocupări rurale;
– familiarizarea cu folclorul, distracţiile şi tradiţiile locale;
– familiarizarea cu meşteşugurile practicate în localitatea dată, precum şi posibilitatea de participare a doritorilor la procesul meşteşugăritului;
– posibilitatea de procurare a produselor meşteşugăreşti.

Turismul vitivinicol

Podgoriile noastre, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiţii de cultivare a viţei-de-vie şi de producere a vinului. În prezent, în ţară funcţionează 142 fabrici de vinuri. 23 dintre acestea dispun de condiţii şi experienţă în ceea ce priveşte primirea vizitatorilor. Aici turiştii au posibilitatea de a lua cunoştinţă de tehnologia producerii vinurilor, de a urmări cum sînt îmbuteliate şi, desigur, de a gusta produsul finit. Prin calitatea lor, multe dintre vinurile produse în ţara noastră se bucură de o bună reputaţie pe plan internaţional.

Ca ţară vitivinicolă, Republica Moldova oferă şansa alegerii unor rute preferate, aşa încît turiştii pot vizita, după dorinţă, beciuri şi oraşe subterane, vinoteci, întreprinderi de prelucrare primară a vinului, de producere a şampaniei, divinului, heresului, balsamurilor etc. Fabricile de vinuri, în ansamblu, făcînd parte din ruta turistică “Drumul vinului în Republica Moldova”, prezintă o esenţială motivaţie de a ne vizita ţara. Ele constituie un mijloc de promovare a celui mai bun produs turistic autohton.

Turismul cultural

Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural, care poate fi cu succes valorificat în turism. În total, au fost identificate 140 de monumente ale patrimoniului cultural, care pot fi incluse în circuitul turistic. Cele mai timpurii monumente sînt aşezările geto-dacice şi fortificaţiile romane. O diversitate de atracţii pentru turişti oferă vestigiile fortificaţiilor medievale, diverse complexe arheologice, în primul rînd, Orheiul Vechi, mănăstirile rupestre, conacele boiereşti şi casele ţărăneşti. Şi în capitala ţării există un număr impunător de monumente, exemple reprezentative ale arhitecturii locale din secolele XIX şi XX, capabile să trezească interesul turiştilor.

În Republica Moldova funcţionează 87 de muzee, ele avînd bogate colecţii de exponate. În plus, cele mai multe din acestea sînt amplasate în clădiri de o deosebită importanţă arhitecturală. În temei, muzeele sînt destinate unui contingent special de vizitatori, însă, cel puţin 20 dintre acestea, merită atenţia publicului larg.

Un punct atractiv al produsului turistic naţional îl constituie varietatea culturilor din diverse zone ale ţării. Republica Moldova prezintă un amalgam de naţionalităţi şi culturi, deci, de tradiţii, limbi vorbite, folclor, bucătărie etc. În ţară există circa 880 de grupuri folclorice, o bună parte din ele reflectînd tradiţiile specifice regiunii şi originii lor. Merită a fi menţionat şi artizanatul naţional – atît ca valoare culturală, cît şi ca produs de meşteşugărit propus spre vînzare.

Turismul de sănătate

Staţiunile balneoclimaterice din Republica Moldova, ar putea deveni un substanţial produs turistic balneoclimateric de nivel internaţional, cu condiţia creării în jurul lor a unei infrastructuri adecvate.

Cele mai bune premise în acest sens le au:
“Bucuria-sind”, Vadul lui Vodă, “Codru”, Hîrjauca, Călăraşi şi, îndeosebi, “Nufărul alb”, Cahul.

Puncte atractive turistice din Republica Moldova

Monumente ale naturii: “Toltrele Prutului”, “O sută de movile”, Peştera “Emil Racoviţă”, Parcul Ţaul.

Rezervaţii: Pădurea din Domneasca, Codrii, Iagorlîc, Prutul de Jos, Plaiul Fagului.

Muzee: Casele-muzeu “Alexei Mateevici”, “Aleksandr Puşkin”, “Constantin Stamati”, “Igor Vieru”, Complexul Muzeal “Orheiul Vechi”, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Muzeul Meşteşugurilor Populare, Muzeul Naţional Găgăuz “Dumitru Cara-Ciobanu”.

Conace: Conacul “Zamfir Ralli Arbore”, Castelul de vînătoare al lui Manuc Bei.

Mănăstiri şi biserici: Căpriana, Hîncu, Rudi, Saharna, Ţîpova, Curchi, Frumoasa, Cosăuţi, Japca. Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni.

Vinării: Cricova, Mileştii Mici, Purcari, Cojuşna.
Călătorind prin Moldova nu te poţi plictisi pur şi simplu, iată concluzia esenţială pe care o face oricine, care a călătorit cît de puţin sau a mers măcar un pic mai departe de şoselele centrale şi de benzinării, departe de civilizaţie şi de locurile cunoscute.
Welcome to Moldova!!!

Citește tot

Harta Turistica a R.Moldova

Vizualizaţi chisinau pe o hartă mai mare

Citește tot

Costumul popular – valoare patrimonială

Costumul tradiţional moldovenesc este un certificat de înaltă iscusinţă şi pricepere, este un etalon de frumuseţe, care posedă un limbaj de comunicare a unor tradiţii străvechi, o mărturie vie a unui proces de creaţie în masă.

Pe timpuri nu era acceptată copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei persoane şi nici înstrăinarea de la tradiţiile comunitare. Fiecare fată trebuia să-şi creeze propriul costum de sărbătoare, lăsînd pe el amprenta tradiţiilor locale şi viziunii sale estetice. Costumul trebuie să corespundă firii omului, să armonizeze cu ţinuta lui, cu culoarea ochilor şi a părului, vîrsta şi locul lui în societate.

Costumul fiecăruia prezenta o valoare unicală şi irepetabilă. Pentru perioada trecutului aproape că nu găsim două costume identice, fiecare avînd unul sau cîteva costume, care se deosebeau de altele parţial prin desen şi culoare, proporţii. Acelaşi mod era şi pentru realizarea cămaşelor brodate ale bărbaţilor. Ei aveau cămaşe brodate de mame, bunici sau viitoarele mirese.

Ca materie primă pentru costumul tradiţional pe parcursul secolelor s-au folosit ţesăturile de casă lucrate manual din fire de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase – „borangic”, care de asemenea se pregăteau în condiţii casnice.

Costumul popular a cunoscut o bogată varietate în dependenţă de factorul social, climateric, demografic etc. Anumite particularităţi funcţionale puteau fi depistate în costumele din mediul rural la tîrgurile de toamnă, la sărbătorile de iarnă, la horele din sate, la nunţi, în zilele de Paşti etc.

Citește tot

Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pînă în prezent

Istoria este singurul judecător imparţial, care pedepseşte cu asprime „pentru lecţiile neînsuşite”.

Astăzi, ca şi în 1852, rămîne de o actualitate stringentă constatarea lui M. Kogălniceanu: „Dacă vreodinioară studiul istoriei a fost trebuitor, aceasta este epoca noastră, în acest timp de haos, cînd oamenii publici, şi oamenii privaţi, bătrîni şi tineri ne-am văzut individualităţile sfîşiate şi iluziile ce erau mai plăcute, şterse. Într-un asemenea timp limanul de mîntuire, altarul de răzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol, care ne mai poate spune viitorul”.

Studierea, învăţarea istoriei Patriei, însuşirea învăţămintelor ei au fost şi vor rămîne condiţii ale educaţiei tinerii generaţii, afirmării unui popor, ale continuităţii unui stat. Desigur, problemele prezentului trebuie să le rezolve prezentul. Însă problemele nu apar din nimic. Multe din ele îşi au originea în necunoaşterea istoriei, originii limbii şi culturii, ignorarea simbolurilor naţionale, a propriilor eroi şi proslăvirea celor străini.

Istoria Moldovei este reflectată în operele marilor cronicari şi scriitori moldoveni din secolele XV-XVIII, precum şi în cronicile popoarelor vecine. În 1857 apare Istoria Moldovei de Manolaki Drăghici (în două volume) care reflectă 500 de ani din istoria ţării. De atunci şi pînă în zilele noastre istoria Moldovei este scrisă de cuceritori (din vest şi din est), exprimînd punctul lor de vedere.

Pauza a durat prea mult şi a venit timpul ca moldovenii, urmînd exemplul strămoşilor, singuri să-şi scrie istoria. Momentul a venit şi deoarece timp de 150 de ani au fost accumulate numeroase date istorice, arheologice, lingvistice care nu au fost accesibile marilor cronicari şi istorici din secolele XV-XIX. Acestea demonstrează continuitatea milenară din perspectivă istorică, arheologică, antropologică, lingvistică şi genetică, precum şi bogăţia şi originalitatea culturii, poporului ce locuieşte pe teritoriul Moldovei istorice şi Republicii Moldova contemporane.

În prezentările istorice da pe site-ul nostru vom porni de la realităţile statornicite pe parcursul a mai multor milenii în spaţiul carpato-nistrean, fixate în documente şi texte antice şi medievale, reflectate în istoriografia şi diplomatica moldovenească, comentate în lucrările autorilor moldoveni, constatările şi concluziile cărora au fost însumate de Nicolae Iorga: „În adevăr, totul e deosebit între cele două ţări - Moldova şi Ungrovlahia (Valahia, Muntenia) - care la început nici nu se ating”. La rîndul său, istoricul de notorietate europeană L.Boia confirmă hotărît, fară complexe, acest adevăr demult cunoscut: „pînă în secolul al XIX-lea (în realitate: pînă în veacul XX, dar şi mai tîrziu) moldovenii nu numai că au avut statul lor şi istoria lor distinctă, dar nici nu şi-au spus niciodată „români” ci moldoveni.

Cu toate acestea, ne vom strădui să prezentăm numai „ceea ce s-a întîmplat cu adevărat”, adică aşa cum s-a fixat în documente. În prezentările noastre vom folosi terminologia etnică, geografică, socială, etnopolitică numai aşa cum este fixată în documentele de epocă şi acceptată de majoritatea cercetătorilor: geto-daci, sarmaţi, vlahi, valahi, volohi; moldoveni, Terra Moldaviae, Земля Молдавская, uneori - Moldovlahia (de pildă, la Alexandru cel Bun, Petru şchiopul), Moldovania (la Ştefan cel Mare). Nu vom răspîndi asupra veacului al XIII-lea, asupra următorilor 600 de ani termini ticluiţi din interese politice pe la mijlocul secolului al XIX-lea.

Aşadar, urmează o „istorie numai a Moldovei”. Aşa cum a fost, aşa cum este.

Citește tot